Sâmbăta Luminată, prima sâmbătă după Paște, este marcată de o serie de tradiții și credințe populare care reflectă semnificația spirituală a acestei perioade. Potrivit tradiției, în această zi porțile Raiului sunt deschise, iar cei care mor în această perioadă ajung direct în Rai. De asemenea, credincioșii respectă anumite obiceiuri specifice legate de participarea la biserică, purtarea hainelor și restricțiile privind activitățile casnice.
În Sâmbăta Luminată, credincioșii merg la biserică cu un ou roșu pentru a se împărtăși. În timpul slujbei, aceștia nu îngenunchează, ci fac doar mătănii, respectând astfel tradiția zilei. Se recomandă purtarea hainelor albe, simbol al purității și al atragerii energiilor pozitive. În această zi nu se spală, nu se calcă și nu se coase, pentru a evita ghinionul.
Potrivit credințelor populare, în Sâmbăta Luminată nu se face niciun fel de muncă în gospodărie. Gospodinele sunt sfătuite să-și pregătească casele pentru Duminica Tomii, sărbătoare care urmează imediat după această zi. De asemenea, Sâmbăta Luminată este singura sâmbătă din această perioadă în care nu se oficiază parastas, deoarece morții sunt pomeniți în cadrul slujbei speciale de Paștele Blajinilor, care are loc în ziua de luni de după Duminica Tomii. În această zi, sunt pomeniți exclusiv cei decedați prin înec.
Săptămâna Luminată, care începe în Duminica Paștelui și se întinde până la Înălțarea Domnului, este însoțită de o serie de obiceiuri specifice fiecărei zile, inclusiv pentru Sâmbăta Luminată. Conform tradiției populare, cei născuți în această săptămână, mai ales în momentul când se trage primul clopot la biserică, sunt considerați norocoși pe parcursul întregii vieți.
În această perioadă, la slujbele de Liturghie se cântă Axionul Paștilor – „Îngerul a strigat…”, iar credincioșii se salută cu formula „Hristos a înviat!”, răspunzându-se cu „Adevărat a înviat!”. Denumirea de „Săptămâna Luminată” provine dintr-un obicei vechi legat de Botezul săvârșit în noaptea de Paște. Cei botezați în această perioadă erau numiți „luminați” și purtau haine albe pe toată durata săptămânii, gest care a dat numele acestei perioade.
În intervalul Săptămânii Luminate nu se citesc Psaltirea și nu se fac parastase, iar slujbele speciale pentru cei adormiți sunt suspendate începând cu praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, fiind reluate abia după Duminica Tomii.
La slujbele de înmormântare din această perioadă, inclusiv în Sâmbăta Luminată, rânduiala este una specială: slujba obișnuită este înlocuită de slujba Învierii. În credința populară, prin Învierea Mântuitorului Raiul rămâne deschis tuturor celor care trec în neființă în primele șapte zile după Paște, inclusiv în Sâmbăta Luminată, până la Duminica Tomii.
