Pe 30 martie, credincioșii îl comemorează pe Sfântul Cuvios Ioan Scărarul, marcând astfel a doua sâmbătă din Postul Mare, o zi încărcată de tradiții și superstiții. Această dată aduce cu sine o serie de obiceiuri străvechi menite să asigure protecția și binecuvântarea sufletelor.
Se crede că, în această zi, cerurile se deschid la răsăritul soarelui, oferind sufletelor șansa de a intra în rai, în timp ce porțile iadului se închid pentru a împiedica demonii să audă cântecul cucului, semn al purității și luminii.
Pentru a evita atragerea ghinionului, tradiția spune că dimineața nu ar trebui să măturăm sau să mâncăm fără a ne fi spălat înainte, crezându-se că aceste acțiuni pot îndepărta îngerii protectori pentru o perioadă de patruzeci de zile. De asemenea, semănatul cânepii este recomandat a se face sâmbăta, iar postul este dedicat purificării și iertării dușmanilor.
Există și superstiții legate de interacțiunile sociale: să nu împrumuți nimic din casă sâmbăta seara și să eviți complimentele adresate persoanelor care poartă haine noi, pentru a nu le aduce ghinion. Un strănut în dimineața de sâmbătă este interpretat ca un semn al eșecului în îndeplinirea planurilor.
Sfântul Cuvios Ioan Scărarul, pomenit în această zi specială, este cunoscut pentru opera sa „Scara”, un tratat ascetic de profundă înțelepciune. Viața sa exemplară, petrecută în monahism și retrasă în pustie, îl face un model de urmat pentru credincioși. Faptele sale de sfințenie și dedicația pentru viața monahală sunt reamintite anual pe 30 martie, inspirând pe toți cei care îi urmează învățăturile.
Cuvoșia și dedicarea sa pentru Mănăstirea Sinai, unde a servit ca egumen, sunt doar câteva dintre aspectele care îl fac pe Sfântul Ioan Scărarul o figură emblematică în calendarul creștin ortodox. Povestea vieții sale este un exemplu de credință neclintită și devotament față de chemarea spirituală.
