
Având o viață în deplină curăție, Sfântul Simeon aștepta cu dor și bucurie ziua în care avea să Îl întâlnească pe Mântuitorul Iisus Hristos. Îndemnat de Duhul Sfânt, Cuviosul a venit la biserică pe când se împlineau 40 de zile de la nașterea Pruncului și, văzând-o pe Maica Domnului înconjurată de lumină, s-a închinat până la pământ, cunoscând că s-a împlinit prorocia.
Atunci l-a primit în brațele sale pe Pruncul Hristos și a rostit cuvintele: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta”. Sfântul Simeon a prorocit Pătimirea lui Hristos, spunând că prin sufletul Maicii Domnului va trece sabia mâhnirii și a necazului. După 360 de ani de viață, Sfântul Simeon a trecut la cele veșnice.
Atotputernice Doamne, miluiește și mântuiește,
Ține această mică flăcăruie de viață.
Asemenea luminii unei candele
Este viața acestui copil,
Iar vânturile lumii cumplite sunt,
Chiar și pentru strălucitoarele stele.
Un foc mic se păstrează sub cenușă,
Iar sub mâna Ta, sufletul omului.
O, Doamne, mântuiește-ne, miluiește-ne și ne ușurează
Trecerea prin această viață.
Așa s-a rugat și Prorocul David, deși el era torță strălucitoare.
Păzește sufletul și cugetul copiilor
De toată întinarea cea rea a păcatului.
Sufletul lor ușor ar pieri
Dacă Tu, Doamne, nu l-ai apăra ca un Puternic.
PUBLICITATE
O, Stăpâne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi și acum,
Ține această mică flăcăruie în viață!
Pentru rugăciunile Sfântului Tău, Dreptul Simeon,
Cel care în brațele sale pe Pruncul Iisus l-a primit.
Amin