Un fost preot constănțean critică aspru ritualurile de pomenire: “E doar fala și mândrie, sufletele celor adormiți nu sunt ajutate cu parastase scumpe.”
Fostul preot Daniel Bălaș povestește într-un videoclip postat pe Facebook o întâmplare din perioada în care slujea la Ivrinezu Mic, o localitate din județul Constanța. El critică dur obiceiurile legate de pomenirea celor decedați și pune sub semnul întrebării autenticitatea acestor ritualuri.
Ajuns la un cimitir, a crezut inițial că asistă la o nuntă, văzând mormântul acoperit cu un cearșaf alb, lumânări groase, podoabe și o mulțime de oameni adunați. După ce a oficiat slujba de parastas, Bălaș a observat mesele pline cu mâncăruri scumpe, mai ceva ca la restaurantele de lux. Apoi, o femeie i-a cerut să sfințească mobila pe care intenționa să o dea de pomană și să ofere costume scumpe unor oameni amărâți care așteptau la poartă. Preotul a observat cu ironie că acești oameni probabil ar fi fost mai bucuroși cu o damigeană de vin decât cu hainele scumpe.
Deși femeia era supărată pe el pentru întârziere, Bălaș i-a răspuns direct, criticând fala și mândria din spatele parastasului, întrebându-se pentru cine se fac toate aceste lucruri dacă persoana decedată nu a avut parte de asemenea atenție în timpul vieții. El a remarcat faptul că mulți dintre cei prezenți l-au ignorat pe decedat cât timp a trăit, dar acum erau toți acolo pentru mâncare și ritualuri.
Bălaș a continuat, reproșând familiei și apropiaților că în loc să îl fi făcut fericit pe decedat în timpul vieții, au ales să cheltuiască sume enorme pentru parastas. Apoi s-a adresat nepoților și copiilor, întrebându-i dacă au oferit vreodată vreo bucurie defunctului cât a fost în viață. Niciunul nu a răspuns.
Ieșind afară, fostul preot i-a întrebat pe cei adunați în curte dacă l-au onorat pe decedat cât timp era în viață, primind din nou o liniște apăsătoare drept răspuns. El a subliniat că toate aceste obiceiuri sunt doar de fațadă și nu ajută sufletele celor morți.
Bălaș a încheiat spunând că parastasele și pomenile nu aduc vreun beneficiu celor decedați dacă sufletul lor este deja în iad. În schimb, el sugerează două lucruri pe care cei vii le pot face: menținerea unei legături permanente cu sufletul decedatului și cererea iertării.
Preotul a criticat și obiceiul de a cheltui sume mari pe parastase luxoase, afirmând că acei bani nu ajută sufletele celor plecați. El a ironizat faptul că oamenii cred că aceste ritualuri, covrigeii și coliva ar putea impresiona divinitatea și scoate un suflet din iad.
Fostul preot a subliniat că, dacă acest lucru ar fi adevărat, oamenii ar putea trăi în orice mod, iar parastasele ar deveni soluția miraculoasă de a fi iertați. El a subliniat importanța grijii și iubirii pentru cei dragi cât timp sunt în viață, criticând ipocrizia de a-i onora doar după moarte.
În final, Bălaș a subliniat că cea mai bună pomenire pentru cei plecați este să ne cerem iertare pentru greșelile făcute față de ei și să menținem o legătură spirituală autentică, nu să oferim pomeni și colaci. Ritualurile, în viziunea sa, nu au valoare dacă nu există dragoste și respect pentru cei decedați în timpul vieții lor.