Fiecare dintre noi trecem zilnic pe lângă cel puțin o biserică. Dacă suntem grăbiți și nu reușim să intrăm pentru a ne închina, un simplu semn al crucii, chiar și dintr-un mijloc de transport, este suficient pentru a exprima credința.

Deși uneori privirile sau comentariile celor din jur pot crea un sentiment de disconfort, nu trebuie să uităm că acest gest este o mărturisire a credinței, un mod de a ne apropia sufletul de Dumnezeu. Semnul crucii este recomandat în diferite momente: atunci când trecem pe lângă o biserică, auzim clopotele, vedem un cortegiu funerar, în timpul furtunilor, sau chiar când primim o veste tulburătoare. De asemenea, este obișnuit să ne însemnăm cu semnul crucii înainte de masă, după masă, înaintea unei călătorii sau la începutul unei activități.

Acest gest, deși nescris într-o rânduială oficială, este considerat firesc de către cei credincioși. A te închina în fața unei biserici înseamnă să îți afirmi credința, fiind conștient că „locuiește” Dumnezeu acolo, notează basilica.ro.

Originea semnului crucii este foarte veche, datând încă din vremea Sfinților Apostoli. Scrieri precum cea a lui Tertulian („La fiecare pas și la fiecare faptă ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci”, De corona) confirmă vechimea și importanța acestei practici.

Simbolul crucii este omniprezent în viața creștină: se află pe turlele bisericilor, pe clopotnițe, în cimitirele unde cei răposați așteaptă învierea sub ocrotirea sa, pe vasele sfințite, odăjdii și chiar în arhitectura unor lăcașuri de cult. Cărțile bisericești, de asemenea, abundă în cântări dedicate Sfintei Cruci, ceea ce subliniază locul esențial pe care aceasta îl ocupă în spiritualitatea creștină.