Incinerarea actriței Cristina Deleanu a avut loc sâmbătă, 17 mai 2025, la crematoriul Vitan Bârzești din București, în prezența celor mai apropiați prieteni și membri ai familiei. Evenimentul a fost marcat de o intensă încărcătură emoțională, cei dragi aducându-și un ultim omagiu unei personalități care a impresionat scena culturală românească. Printre cei prezenți s-a aflat și Marina Almășan, prietenă veche a actriței, care a transmis un mesaj emoționant despre soțul acesteia, Eugen Cristea.
La ceremonia de incinerare, Eugen Cristea, soțul regretatei actrițe, i-a întâmpinat pe cei prezenți cu o atitudine neașteptat de senină, care a stârnit îngrijorare în rândul celor apropiați. Marina Almășan, apropiată a Cristinei Deleanu, a descris starea lui Eugen într-o postare pe rețelele de socializare, evidențiind contrastul dintre exteriorul său aparent vesel și durerea profundă pe care o ascunde.
„Astăzi, la Crematoriul Vitan Bârzești, Eugen a încercat, fără îndoială, să braveze: ne-a întâmpinat pe toți cu o nedisimulată bucurie, de parcă veniserăm la aniversarea căsătoriei lor, nu la Marea lor Despărțire.”
„Era atât de plin de viață, încât, și eu și Lumi, am avut o strângere de inimă. Cu siguranță și cei din jur, veniți cu morga de rigoare și derutați de atitudinea oarecum relaxată a lui Eugen… Și am înțeles atunci că Eugen bravează. Că se străduiește să se țină tare. Că și-a vopsit ‘gardul de afară’ în culori senine, însă înăuntru… leopardul e rănit, culcat la pământ și nu se știe dacă va rezista.”
Moartea fulgerătoare a Cristinei Deleanu a provocat o mare tristețe în lumea artistică din România, iar ceremonia de astăzi a fost un moment de adâncă reflecție și durere pentru cei care au cunoscut-o și i-au fost alături.
În continuarea mesajului, Marina Almășan a mărturisit că se gândește cu groază la viitorul lui Eugen Cristea, cel care i-a fost prieten de peste 30 de ani, și la modul în care va reușit să trăiască fără marea lui iubire.
”…Eu așa vreau să mi-o amintesc pe Cristina: veselă, pusă pe șotii, plină de viață. De aceea, poate, nu am avut curajul s-o privesc astăzi, înveșmântată în neclintirea ce-i va fi haină, de aici înainte. Deși Eugen ne-a îndemnat pe toți: “- Mergeți la ea, arată foarte bine”…și eu și Luminița ne-am așezat florile undeva, în preajma sicriului și am preferat să rămânem într-o mică depărtare, acolo de unde se “ghicea” doar trupul fragil al Cristinei, lungit în vehicolul ce o va purta către stele.
De fapt nici nu știu, cu adevărat, pentru cine am fost astăzi acolo.. Da, probabil că pentru a-mi lua “rămas bun”( ce expresie văduvită de conținut!) de la un om minunat, lângă care mi-a fost îngăduit să petrec ceva vreme. Fără îndoială, cumva trebuie să-ți închei prietenia cu cineva care pleacă…Cu un număr par de flori, cu o lacrimă sugrumată în colț de ochi, cu ceva amintiri, depănate cu celelalte năluci negre din jur…Dar mai cred că am venit mai mult pentru Eugen.
Pentru că Eugen face parte din viața mea de peste 3 decenii, pentru că “gândim la fel, simțim la fel”, pentru că el și Cristina mi-au știut toate urcușurile și coborâșurile și pentru că, deși nu am interacționat pe cât de mult mi-aș fi dorit, am fost împreună în atâtea momente importante din viețile noastre. Și sunt tare îngrijorată pentru Eugen, pentru hăul creat deodată în preajma sa.
Decenii la rând, văzându-i în diferite ipostaze, mi-am spus mereu în gând: “- Ia te uită, povestea asta, cu “sufletul-pereche”, se pare că nu e chiar o balivernă!”…Tare le-a fost frumoasă iubirea, tare mare potrivirea…”, a scris Marina Almășan pe contul personal de Facebook.
