România se confruntă cu un val tot mai frecvent și intens de stres termic cauzat de temperaturile ridicate din ultimele decenii, în special în zonele de câmpie din sud și sud-vest, unde numărul orelor cu disconfort termic a crescut semnificativ. Această situație, confirmată de analiza indicelui Universal Thermal Climate Index (UTCI) pe perioada 1940–2024, semnalează un risc major pentru sănătatea publică și necesitatea unor măsuri urgente de adaptare.

Stresul termic apare atunci când organismul uman nu mai poate menține temperatura internă normală din cauza expunerii prelungite la căldura excesivă. Mecanismele naturale de răcire, precum transpirația și dilatarea vaselor de sânge, devin insuficiente, ceea ce poate conduce la diverse probleme de sănătate, de la disconfort și epuizare până la afecțiuni grave sau chiar deces. Persoanele vulnerabile, cum sunt vârstnicii, copiii mici, bolnavii cronici sau cei care muncesc în aer liber, sunt cel mai expuse acestor riscuri.

Factorii care influențează percepția căldurii

Temperatura aerului singură nu reflectă complet modul în care este resimțită căldura. Umiditatea ridicată împiedică evaporarea transpirației, vântul poate reduce senzația de căldură, iar radiația solară, precum și suprafețele urbane încinse (asfalt, beton), amplifică disconfortul termic, explică dr. Bogdan Antonescu pentru platforma Infoclima.

Pentru a măsura acest disconfort termic, cercetătorii utilizează indici biometeorologici care combină acești factori. Cel mai frecvent folosit este UTCI (Universal Thermal Climate Index), care estimează temperatura „resimțită” de corpul uman, luând în calcul temperatura aerului, umiditatea relativă, viteza vântului și radiația solară.

„Practic, acest indice calculează care ar fi temperatura aerului într-un mediu de referință care ar provoca același răspuns fiziologic al organismului ca în condițiile reale observate. Astfel, UTCI oferă o măsură unificată a stresului termic, fiind folosit pe scară largă în studii climatologice și de sănătate pentru a compara condițiile din diferite regiuni și perioade.”

Indicele UTCI este exprimat în grade Celsius echivalente și este însoțit de o scară standardizată a confortului termic. Astfel, valori moderate între aproximativ 9°C și 26°C indică absența stresului termic, iar valori mai ridicate corespund unor niveluri crescute de stres termic de căldură: moderat (26–32°C), intens (32–38°C), foarte intens (38–46°C) și extrem (peste 46°C).

În această analiză, pragul de 32°C UTCI delimitează orele cu stres termic semnificativ, perioade în care căldura devine dificil de suportat și pot apărea efecte fiziologice importante, cum ar fi deshidratarea, insolația sau epuizarea termică, aspecte esențiale pentru sănătatea publică.

Hărțile stresului termic în România

Pe baza indicelui UTCI și a datelor meteorologice, au fost realizate trei hărți care oferă o imagine clară asupra distribuției și evoluției stresului termic în România:

1. Numărul mediu anual de ore cu stres termic (1990–2024)
Această hartă arată câte ore anual, în medie, fiecare județ a înregistrat condiții cu UTCI egal sau peste 32°C. Zonele joase din sud și vest, precum câmpia română, Oltenia și Banatul, înregistrează cele mai multe ore cu disconfort termic, în timp ce regiunile montane au mult mai puține astfel de ore.

„În județele din Câmpia Română și partea de sud-vest oamenii îndură anual mult mai multe ore de disconfort termic decât în restul țării.”

2. Evoluția pe termen lung a orelor cu stres termic (1940–2024)
Această hartă indică creșterea numărului anual de ore cu stres termic pe deceniu, exprimată în ore pe deceniu. În toate județele s-a înregistrat o creștere, fără excepție, iar culorile roșu-maroniu semnalează zonele cu tendințe accentuate, în special în sud, unde creșterea depășește 15–20 de ore pe deceniu. Aceasta se traduce prin peste 150 de ore în plus anual față de anii ’40.

„Acest lucru reflectă încălzirea semnificativă a climei României de-a lungul secolului XX și începutul secolului XXI.”

3. Diferența față de media națională (1990–2024)
Această hartă compară județele între ele, evidențiind abaterile față de media națională în unități de deviație standard. Județele din sudul extrem și sud-vest, precum Dolj, Teleorman sau Giurgiu, au mult mai multe ore cu stres termic decât media țării, în timp ce zonele montane au mult sub medie, fiind relativ protejate de caniculă.

„Această reprezentare ajută la identificarea celor mai vulnerabile regiuni din țară din punct de vedere al expunerii la căldură extremă, fără a fi nevoie de cunoașterea valorilor absolute.”

Implicații și măsuri necesare

Stresul termic cauzat de valurile de căldură nu mai este o situație excepțională în România, ci o realitate recurentă ce afectează din ce în ce mai multe persoane. Datele arată o intensificare a severității căldurii în ultimele opt decenii, cu un impact deosebit asupra sudului și sud-vestului țării, regiuni care acum înregistrează sute de ore cu disconfort termic anual și o creștere continuă a numărului acestora.

„Distribuția geografică este inegală: zonele montane rămân relativ protejate, însă vaste regiuni de câmpie se confruntă cu un risc termic tot mai mare.”

Diferențele față de media națională subliniază existența unor „puncte fierbinți” unde populația este expusă constant unui stres termic peste medie, fapt care impune adoptarea unor măsuri urgente și bine direcționate:

• În domeniul sănătății publice – implementarea sistemelor de alertă, amenajarea spațiilor de răcorire și derularea campaniilor de informare în județele cele mai afectate.
• În planificarea urbană – extinderea suprafețelor verzi, utilizarea materialelor de construcție reflectorizante și crearea coridoarelor de ventilație, mai ales în orașele din sud și vest.
• În adaptarea climatică – dezvoltarea strategiilor locale bazate pe date precise, care să protejeze sectoarele agriculturii, resurselor de apă, energiei și infrastructurii, reducând vulnerabilitatea comunităților la valurile de căldură.