Potrivit stirilekanald.ro, în Calendarul ortodox, data de 7 august 2026 este marcată prin prăznuirea Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, una dintre cele mai venerate figuri sfinte din tradiția românească.
Sfânta Teodora s-a născut în secolul al XVII-lea în localitatea Vânători-Neamț, fiind fiica armașului Cetății Neamțului, Ștefan Joldea, și având o soră numită Marghita. La vârsta matură s-a căsătorit cu Elefterie, însă mariajul lor a fost scurt, ambii parteneri alegând calea vieții monahale.
Astfel, Teodora a intrat în obștea Schitului Vărzărești din Vrancea, devenind ucenica schimonahiei Paisia, în timp ce fostul ei soț s-a îndreptat spre Schitul Poiana Mărului. Din cauza atacurilor otomane, maicile și egumena, alături de Sfânta Teodora, s-au refugiat în Munții Buzăului timp de aproape zece ani, petrecuți în rugăciune și asceză, ulterior ea mutându-se în Munții Neamțului.
Ajunsă în această zonă, a fost îndrumată de ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihăstriei, care a dus-o într-un bordei părăsit din apropierea Sihlei, unde a trăit în izolare totală. Ulterior, s-a mutat într-o peșteră din apropiere, hrănindu-se cu fructe de pădure și cu o plantă cunoscută drept „iarba dulce” sau „măcrișul Sfintei Teodora”.
Timp de mulți ani, prezența ei a rămas necunoscută, până când călugării de la Sihăstria au observat păsări care luau firimituri din trapeză și zburau spre Munții Sihlei. Urmărindu-le, doi monahi au găsit-o pe sfântă învăluită într-o lumină cerească.
Sfânta le-a mărturisit că se rugase timp de 40 de zile pentru a i se trimite un preot care să o împărtășească, simțindu-și sfârșitul aproape. Călugării l-au adus pe ieromonahul Antonie și pe diaconul Lavrentie, iar după spovedanie și împărtășanie, Cuvioasa Teodora a rostit ultimele cuvinte: „Slavă Ție, Doamne, pentru toate!”, dându-și sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
În jurul anului 1830, familia domnitorului moldovean Mihail Sturza a așezat moaștele sfintei într-o raclă în biserica schitului Sihla. Acestea au fost mutate ulterior la Miclăușeni, în județul Iași, iar în 1856, în timpul ocupației rusești, au fost duse la Lavra Pecerska din Kiev, unde este cinstită ca Sfânta Teodora din Carpați.
Canonizarea oficială a Sfintei Teodora de la Sihla a fost realizată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 20 iunie 1992, stabilindu-se data de 7 august ca zi de prăznuire anuală.
