Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare, potrivit Codului Muncii. Acest drept este garantat fiecărui salariat pentru a asigura refacerea capacității de muncă și menținerea sănătății, arată Știrile Kanal D. Pragul stabilit prin lege nu poate fi redus, indiferent de tipul contractului individual de muncă sau de durata timpului de lucru.
Durata efectivă a concediului se stabilește prin contractul individual de muncă, cu respectarea prevederilor legale și a contractelor colective de muncă. Angajatorii pot acorda un număr mai mare de zile de concediu, însă nu pot coborî sub limita minimă prevăzută de lege. Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează și zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă nu sunt incluse în durata concediului de odihnă.
La stabilirea duratei concediului de odihnă, anumite perioade sunt considerate activitate prestată chiar dacă salariatul nu a lucrat efectiv. Printre acestea se numără incapacitatea temporară de muncă, concediul de maternitate, concediul paternal și cel de risc maternal. De asemenea, sunt incluse concediul pentru îngrijirea copilului bolnav, concediul de îngrijitor și perioada absenței de la locul de muncă în condițiile art. 152² din Codul muncii. Aceste perioade nu afectează dreptul salariatului la concediul de odihnă anual.
Dacă pe durata concediului de odihnă intervine incapacitatea temporară de muncă sau un concediu special, cum ar fi cel de maternitate, de risc maternal sau pentru îngrijirea copilului bolnav, concediul de odihnă se întrerupe. Zilele rămase neefectuate se acordă după încetarea situației respective sau vor fi reprogramate dacă acest lucru nu este posibil.
Salariatul nu își pierde dreptul la concediul de odihnă nici în cazul în care incapacitatea temporară de muncă se menține pe întreaga durată a unui an calendaristic. În această situație, angajatorul are obligația să acorde concediul într-o perioadă de 18 luni, începând cu anul următor celui în care angajatul s-a aflat în concediu medical.
