În calendarul ortodox, ziua de 6 mai 2026 este dedicată pomenirii Sfântului și Dreptului Iov. Această figură emblematică a Vechiului Testament este recunoscută de Biserică drept un simbol universal al răbdării și al credinței neclintite în fața adversităților vieții.

Conform datelor istorice și religioase, Iov a locuit în regiunea Avsitida, aflată la granița dintre Arabia și Idumeea, fiind fiul lui Zaret și al Vosorei. Deși unii ar putea tinde să îl considere un personaj alegoric, existența sa istorică este susținută de scrierile biblice. Potrivit Știrile Kanal D, profetul Iezechiel îl plasează pe Iov alături de figuri precum Noe și Daniel, evidențiind integritatea sa morală.

Viața Sfântului Iov a fost marcată de o schimbare radicală la vârsta de 70 de ani. Până atunci un om prosper și respectat, acesta a fost supus unor încercări extrem de dure, pierzându-și simultan întreaga avere și toți copiii. Ulterior, suferința sa a devenit și fizică, fiind afectat de o boală care i-a acoperit întreg trupul cu răni.

În ciuda acestor tragedii succesive, Iov a refuzat să se revolte împotriva divinității. Proverbul său rămas celebru în tradiția creștină, „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ”, reflectă acceptarea sa deplină în fața destinului. Această atitudine de smerenie l-a transformat într-un reper spiritual pentru credincioși.

După perioada de încercări, relatarea biblică menționează că Iov a fost restabilit în drepturi de către Dumnezeu. El și-a recăpătat sănătatea, a dobândit o avere de două ori mai mare și a fost binecuvântat cu încă zece copii (șapte fii și trei fiice). Sfântul a mai trăit 170 de ani după aceste evenimente, stingându-se din viață la vârsta de 248 de ani.