Creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan în fiecare an, pe data de 27 decembrie, aceasta fiind una dintre sărbătorile majore care succed imediat Nașterea Domnului. Ziua este dedicată primului martir al creștinătății, un simbol al sacrificiului suprem și al credinței nestrămutate.
Conform scrierilor Noului Testament, Ștefan a fost unul dintre cei șapte diaconi ai Bisericii primare din Ierusalim, ales pentru a sprijini apostolii în misiunea lor. Predicile sale pline de har despre Iisus Hristos au atras însă mânia conducătorilor iudei, care l-au acuzat de blasfemie și l-au condamnat la moarte prin lapidare. Astfel, el a devenit întâiul mucenic care și-a dat viața pentru credința în Hristos.
Dincolo de semnificația religioasă profundă, sărbătoarea este marcată de numeroase tradiții populare menite să aducă spor și liniște în familie. Potrivit Noutati.Info, unul dintre cele mai importante obiceiuri este dăruirea unei icoane sfințite sau a unei candele noi, aprinse. Se crede că acest gest protejează sănătatea rudelor care suferă de diverse afecțiuni și asigură prosperitatea gospodăriei, lumina candelei simbolizând speranța și protecția divină.
Ziua de 27 decembrie este cunoscută și ca un moment propice pentru reconciliere. Tradiția îndeamnă credincioșii să lase deoparte vechile conflicte și să se împace cu cei cu care s-au certat, armonia restabilită în această zi fiind considerată o sursă de binecuvântare și pace sufletească pentru tot anul care urmează.
În anumite regiuni din Muntenia, gospodinele păstrează obiceiul preparării „pâinicilor lui Ștefan”. Acestea sunt realizate dintr-un aluat similar celui de cozonac, având o formă rotundă care amintește de pietrele cu care a fost ucis sfântul. Unse cu miere și sfințite la biserică, pâinicile sunt împărțite copiilor sărmani ca act de milostenie. De asemenea, în multe case se împart mucenici cu nucă și miere pentru pomenirea celor adormiți, în special a celor care au trecut la cele veșnice în condiții dramatice.
