Plantă sălbatică cunoscută în satele din zonele de deal și munte din România, Untul-pământului (Tamus communis) este apreciată de generații pentru capacitatea sa de a ameliora durerea osoasă, deși este toxică dacă este ingerată. Preparatele externe din rădăcina sa sunt utilizate în mod tradițional împotriva afecțiunilor reumatice, a durerilor musculare, a traumatismelor și a problemelor de circulație periferică.

Acțiune locală asupra circulației și a durerii reumatice

Rădăcina de untul-pământului conține compuși iritanţi – cum ar fi oxalații de calciu, saponinele și alcaloizii – care, la aplicare topică, induc o vasodilatație pronunțată. Acest fenomen produce:

• creșterea fluxului sanguin în zona tratată;
• ameliorarea rigidității articulare și a inflamației;
• scăderea sensibilității în cazurile de reumatism, nevralgie, lumbago și sciatică.

🛈 Aplicarea adecvată generează o senzație inițială de căldură, urmată de calmare a durerii.

Ce relevă cercetările științifice

📌 Phytotherapy Research (2019) – „Tamus communis extract for topical anti-inflammatory use”

Un experiment efectuat pe extracte etanolice din rădăcina de Tamus communis a demonstrat că:

• aplicarea locală a scăzut inflamația indusă la șoareci cu 48 %;
• rezultatele au fost comparabile cu cele obținute prin diclofenac, antiinflamator de referință;
• s-a observat inhibarea producției de prostaglandine proinflamatorii.

🛈 Extractul prezintă o proprietate antiinflamatoare puternică, fiind un candidat promițător pentru tratarea durerilor reumatice la nivel topic.

📌 Journal of Natural Products & Medicinal Plants (2021) – „Pharmacological validation of Tamus communis in traditional medicine”

Analiza efectuată asupra utilizărilor populare din regiunea balcanică a confirmat:

• efecte rubefiante și analgezice – roșeață locală și diminuarea senzației dureroase;
• activitate antioxidantă în extractele oleaginoase;
• posibilitate de stimulare a vindecării în combinație cu alte plante medicinale (ex.: gălbenele, tătăneasă).

🛈 Se accentuează importanța utilizării exclusive externe, având în vedere toxicitatea internă a speciei.

Alte avantaje menționate în medicina populară și în studii

• Nevralgii și sciatică – aplicare pe zona lombară;
• Artrită și artroză – masaj ușor pe articulațiile dureroase;
• Entorse, luxații, traumatism vechi – strat subțire de preparat;
• Degerături și circulație periferică slăbită – aplicare pe mâini și picioare.

Mod de utilizare corectă (exclusiv externă)

Forme uzuale

• Tinctură de untul-pământului – bazată pe alcool 60–70 °;
• Ulei macerat – în ulei de măsline sau floarea‑soarelui;
• Unguent – asociat cu ceară și alte plante (gălbenele, arnică).

Pași de aplicare

1. Se depune un strat subțire pe pielea intactă;
2. Se masează ușor timp de 1–2 minute până la apariția unei ușoare înroșiri;
3. Opțional, se acoperă cu un material de bumbac;
4. Se repetă maximum 1–2 ori pe zi.

⏲️ Durata recomandată nu trebuie să depășească 7 zile, urmată de o pauză de cel puțin o săptămână.

Contraindicații și precauții

• ❌ Nu se administrează oral – planta este toxică;
• ❌ Evitați aplicarea pe răni deschise, tăieturi, eczeme sau piele iritată;
• ❌ Reacții alergice – roșeață excesivă sau senzație intensă de arsură trebuie să fie clătite imediat cu apă rece și săpun;
• ❌ Copii sub 14 ani, gravide și lactante – utilizarea este strict interzisă;
• ❌ Nu se amestecă cu alte substanțe iritante (ardei iute, camfor, alcool concentrat).