Mulți români care privesc cu nostalgie către perioada lui Nicolae Ceaușescu uită de eforturile imense depuse pentru a procura alimente de Crăciun. Cadourile preferate ale copiilor din acele vremuri nu erau jucăriile moderne sau tehnologiile avansate, ci bananele și portocalele.
Astăzi, în 2024, fiecare supermarket din România este plin de banane și portocale, care uneori se irosesc și ajung la gunoi. Cu 30 de lei oricine poate cumpăra aceste fructe, indiferent de nivelul de venit. Însă, nu a fost întotdeauna așa.
Într-o vreme, aceste fructe exotice erau considerate adevărate delicatese, accesibile doar în perioada Crăciunului în galantarele comuniste.
Aceasta se întâmpla în perioada comunistă, între 1965 și 1989, sub dictatura lui Ceaușescu. Moș Gerilă aducea portocale și banane doar familiilor privilegiate, în special celor cu membri în PCR. Aceste fructe erau cele mai prețioase daruri de Crăciun și Anul Nou.
Bananele erau verzi și trebuiau coapte în șifonier, învelite în ziare, în timp ce portocalele puteau fi savurate imediat, felie cu felie. Cojile de portocală, așezate pe sobă, umpleau camera cu un miros citric, specific sărbătorilor de iarnă din anii ’70 și ’80.
Portocalele ajungeau în magazinele comuniste în remorci de tractor și erau disponibile în jurul datei de 20 a lunii. Românii stăteau la cozi ore întregi, în speranța de a obține măcar câteva fructe pentru familie.
Nomenclatura comunistă împodobea bradul de Crăciun cu portocale și banane învelite în staniol, un lux de neimaginat pentru majoritatea românilor.
Pentru regimul comunist, distribuirea acestor fructe tropicale doar de sărbători era o strategie politică.
Bananele și portocalele simbolizau cooperarea dintre Lumea Socialistă și Lumea a Treia, dar și teama regimului că românii ar putea prinde gustul unui stil de viață capitalist.
Consumul acestor fructe era un semn al dorinței românilor de a experimenta un mod de viață diferit, alimente și culturi exotice din afara granițelor României.
