Legislația din România prevede anumite situații în care dreptul la moștenire poate fi pierdut definitiv, în funcție de acțiunile moștenitorilor după deschiderea succesiunii. După acceptarea moștenirii, dreptul moștenitorului devine stabil și nu mai poate fi revocat.

Moștenirea legală revine, în ordine, soțului supraviețuitor și rudelor defunctului, incluzând descendenții, ascendenții și colateralii. Descendenții și ascendenții au dreptul la moștenire indiferent de gradul de rudenie. În cazul moștenirii testamentare, persoana beneficiară este deja stabilită de defunct.

Condițiile pierderii dreptului la moștenire

Dreptul la moștenire se poate pierde după un an de la deschiderea succesiunii dacă moștenitorii nu o acceptă în mod explicit sau prin acte implicite. Conform articolului 1103 din Codul civil, acest termen poate varia în funcție de situații specifice și poate fi suspendat sau resetat. Odată acceptată moștenirea, dreptul devine imprescriptibil.

Legislația prevede că, dacă un moștenitor nu acceptă moștenirea în intervalul de un an, fie în mod explicit, fie implicit, el pierde acest drept. Momentul de la care începe să curgă acest termen poate fi diferit, în funcție de circumstanțele fiecărui caz.

Astfel de situații includ nașterea unui moștenitor după deschiderea succesiunii, înregistrarea decesului în cazuri de declarare judecătorească a morții, descoperirea unui testament sau constatarea unei legături de rudenie relevante.

De asemenea, termenul de opțiune pentru moștenire poate fi suspendat sau moștenitorul poate fi repus în acest termen, conform regulilor prescripției extinctive, oferindu-se o anumită flexibilitate în cazuri particulare.

Acceptarea moștenirii – un drept imprescriptibil

După acceptarea moștenirii, dreptul moștenitorului nu mai poate fi pierdut, chiar dacă nu a avut loc dezbaterea succesorală. Această regulă asigură stabilitate juridică pentru moștenitorii care și-au exercitat dreptul de acceptare.

Dacă dezmoștenirea nu permite rudelor apropiate să primească întreaga moștenire, partea rămasă se va atribui rudelor din clasa următoare, care îndeplinesc condițiile pentru a o primi.

În fiecare clasă de moștenitori, cei mai apropiați de defunct exclud rudele mai îndepărtate, cu excepția cazurilor speciale prevăzute de lege. Între rudele de același grad, moștenirea se împarte egal, dacă nu există dispoziții legale contrare.