Sfântul Ioan de la Prislop, unul dintre cei mai prețuiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe Române, a trăit în secolul al XV-lea. El a ales să ducă o viață de pustnic, dedicându-se rugăciunii și postului. Cunoscându-l și sub numele de „Sfântul Ioan de la Silvaș”, și-a petrecut anii de retragere într-o chilie săpată de el într-un mal stâncos, lângă pârâul Silvuț.

Originar din Silvașul de Sus, Sfântul Ioan a ajuns la Mănăstirea Prislop, ctitorită de Sfântul Nicodim de la Tismana, unde a îmbrățișat viața monahală. A devenit cunoscut rapid pentru devotamentul său ascetic și pentru rugăciunile sale cu puteri vindecătoare. Oamenii veneau să-l caute pentru sfaturi și binecuvântări, fiind considerat sfânt încă din timpul vieții sale.

Sfântul Ioan a avut un sfârșit tragic, fiind împușcat accidental de un vânător, care l-a confundat cu un animal, în timp ce își săpa o fereastră în chilie. După moarte, se spune că moaștele sale au fost duse în Țara Românească, la mănăstiri cunoscute precum Tismana sau Cozia.

Canonizat în 1992, Sfântul Ioan de la Prislop continuă să fie cinstit de credincioși. Moaștele sale sunt venerate și astăzi, mulți oameni apelând la el în momente dificile, considerându-l un puternic mijlocitor în fața lui Dumnezeu. În fiecare an, pe 13 septembrie, numeroși creștini ortodocși se adună pentru a-l cinsti prin rugăciuni și pelerinaje.

Tradiții și obiceiuri:

Data de 13 septembrie este prilejul unor importante tradiții religioase în rândul credincioșilor. Participarea la slujbe religioase este centrală, mai ales la mănăstirile sau bisericile care îi poartă hramul Sfântului Ioan. Mulți credincioși merg în pelerinaje la locurile asociate vieții sale, aducând ofrande și aprinzând lumânări.

Această zi este, de asemenea, un moment prielnic pentru a face fapte bune și a ajuta persoanele aflate în dificultate, urmând exemplul de smerenie și dăruire al Sfântului Ioan.