Un medicament folosit des pentru tensiune poate crește riscul de deces. O arată un studiu care a durat 23 de ani, publicat de All4Romania.

Cercetarea a urmărit 33.000 de pacienți și a descoperit că lisinoprilul crește cu 19% riscul de deces prin accident vascular cerebral. Această creștere este față de alte tratamente similare. Descoperirea ridică semne de întrebare despre terapii considerate până acum standard, folosite pentru prevenirea accidentelor cardiovasculare.

Studiul a pus lisinoprilul față în față cu amlodipina și chlorthalidona. Rata mortalității cardiovasculare generale a fost la fel între cele trei grupuri, dar lisinoprilul s-a diferențiat prin rata mai mare a accidentelor vasculare cerebrale fatale. Dr. Sarah Chen a condus studiul de la Johns Hopkins și a declarat: „Nu spunem că lisinoprilul este periculos pentru toată lumea, dar este clar că nu este alegerea ideală pentru fiecare pacient. Avem nevoie de tratamente personalizate.”

Diferența la lisinopril stă în modul în care acționează, blocând o enzimă care reglează tensiunea arterială. Acest proces poate duce la acumularea potasiului în corp, mai ales la pacienții cu afecțiuni renale. Nivelurile crescute de potasiu pot genera aritmii cardiace severe sau chiar accidente vasculare cerebrale.

Tratamentul crește și concentrația de bradikinină, o substanță care dilată vasele de sânge. În exces, aceasta poate genera inflamații periculoase, printre care și cele de la nivel cerebral. Riscul este mai mare în rândul persoanelor peste 65 de ani fără diabet sau boli renale.

Persoanele de peste 65 de ani vizate sunt exact cele cu cel mai puțin istoric medical problematic. Mai mult, femeile prezintă un risc crescut cu 23% în comparație cu bărbații. Cei care iau lisinopril nu trebuie să întrerupă tratamentul brusc, ci trebuie să consulte de urgență medicul de familie pentru o reevaluare atentă a terapiei.

Deși riscul este relativ mic, el justifică o analiză detaliată pentru fiecare caz în parte. Lisinoprilul nu este un medicament ucător în sens propriu, dar nu reprezintă o soluție universală pentru toți pacienții. Folosirea lui trebuie adaptată în funcție de starea individuală de sănătate, pentru a evita complicațiile nedorite.