În fiecare an, la data de 7 iulie, calendarul ortodox o cinstește pe Sfânta Mare Muceniță Chiriachi, considerată de credincioși o ocrotitoare a celor care trec prin suferințe și o ajutătoare pentru tinerele aflate în momente de cumpănă.

Sfânta Chiriachi a trăit în secolul al III-lea, în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor ordonate de împăratul Dioclețian. Născută într-o zi de duminică, într-o familie evlavioasă, ea a primit numele „Chiriachi”, care în limba greacă înseamnă „Duminică”.

Potrivit datelor publicate de noutati.info, sfânta și-a dedicat viața lui Hristos încă din copilărie, refuzând orice propunere de căsătorie pentru a-și păstra fecioria. Din cauza convingerilor sale, a fost denunțată autorităților de către un tânăr respins și supusă unor torturi cumplite. Tradiția bisericească menționează că, în ciuda rănilor grave, a fost vindecată miraculos de un înger, eveniment care a dus la convertirea multor martori păgâni la creștinism.

Pentru că nu a acceptat să renunțe la credință, Sfânta Chiriachi a fost în cele din urmă condamnată la decapitare. Un aspect important pentru credincioșii din România este faptul că mâna dreaptă a sfintei se află, din anul 1763, la Catedrala Episcopală din Huși, loc unde pelerinii vin să se roage pentru ajutor și tămăduire.

În ziua de 7 iulie, tradiția recomandă credincioșilor să aprindă o lumânare și să se roage pentru pacea și sănătatea familiei. Se consideră că actele de iertare și conciliere în acest interval sunt esențiale pentru armonia în cămin. În cadrul slujbelor, se rostește o rugăciune specială prin care i se cere sfintei să mijlocească în fața lui Dumnezeu pentru „bună înțelegere soților, căsătorie binecuvântată tinerilor și iubire de fii părinților”.

Rugăciunea către Sfânta Chiriachi este parcursă cu evlavie de cei care caută izbăvirea din necazuri, aceștia cerând „viata lină și fără de păcat, credința ortodoxă să o întărească și pace lumii să dăruiască”.

Sursa citată de noutati.info menționează că această zi este un prilej de reflecție și speranță, în care participarea la Sfânta Liturghie și rugăciunea sinceră sunt văzute ca mijloace de a obține putere în fața încercărilor vieții.