În medicina populară românească, frunzele de nuc sunt folosite de secole pentru ameliorarea durerilor articulare și a inflamațiilor reumatice; o rețetă tradițională presupune fierberea frunzelor cu sare grunjoasă pentru a obține o cataplasmă cu proprietăți antiinflamatoare și calmante, iar studiile științifice recente confirmă eficacitatea acestei combinații.
Frunzele de nuc conțin juglonă, taninuri și flavonoide cu efect antiinflamator, care diminuează inflamația la nivelul articulațiilor. Sarea grunjoasă stimulează circulația locală și facilitează drenajul lichidelor inflamatorii, iar căldura cataplasmei relaxează mușchii învecinați, reducând tensiunea și spasmul dureros. Efectele se pot resimţi încă de la prima aplicare, iar tratamentele regulate pe parcursul câtorva zile produc rezultate vizibile pe termen lung, fiind recomandate în special pentru reumatism degenerativ, artrită și gută.
Căldura emisă de cataplasmă, combinată cu acțiunea chimică a frunzelor, acționează rapid asupra receptorilor durerii. Juglona are un efect ușor analgezic, iar taninurile întăresc țesuturile și reduc sensibilitatea. Sarea grunjoasă atrage umezeala din țesuturi, facilitând absorbția compușilor activi din frunze. Aplicarea seara poate asigura un somn liniștit chiar și în prezența durerilor cronice, fiind apreciată în special de persoanele în vârstă.
Prin transpirația indusă de căldura cataplasmei, toxinele din zona tratată sunt eliminate prin piele. Frunzele de nuc au proprietăți astringente și dezinfectante, contribuind la îndepărtarea compușilor inflamatori, în timp ce sarea atrage excesul de apă și toxine, acționând ca un absorbant natural. Detoxifierea locală previne recidivele dureroase și susține procesul natural de vindecare, îmbunătățind mobilitatea articulațiilor și reducând edemele.
Atât sarea, cât și frunzele de nuc favorizează fluxul sanguin în zona aplicată. Căldura dilată vasele de sânge, asigurând o oxigenare mai bună a țesuturilor și accelerând regenerarea celulară. O circulație îmbunătățită permite transportul eficient al nutrienților și al substanțelor antiinflamatoare naturale către zonele afectate, contribuind la recuperarea rapidă în cazurile de reumatism acut.
Prin reducerea inflamației, detoxifiere și creșterea circulației, cataplasma favorizează o mobilitate superioară a articulațiilor. Persoanele cu rigiditate matinală sau dificultăți în mișcare pot observa îmbunătățiri semnificative după câteva zile de tratament. Frunzele de nuc întăresc țesuturile conjunctive, iar căldura asigură o „lubrifiere” optimă a articulațiilor, făcând această metodă un complement valoros pentru fizioterapie, masaj sau exerciții ușoare.
Cercetătorii iranieni au analizat compoziția fitochimică a frunzelor de nuc (Juglans regia) și au constatat o cantitate ridicată de flavonoide, polifenoli și compuși cu activitate antiinflamatoare. În teste in vitro și pe animale, extractul de frunze a redus semnificativ inflamația articulară indusă artificial, prezentând un efect comparabil cu cel al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene, dar fără efectele lor adverse. Flavonoidele inhibă enzimele proinflamatoare precum COX-2, iar juglona protejează țesuturile. Autorii recomandă continuarea studiilor clinice pentru a valida aceste rezultate la om, subliniind că datele susțin utilizarea cataplasmelor în tratamentul durerilor reumatice.
În cadrul unei revizuiri a plantelor medicinale cu proprietăți antiinflamatoare, Juglans regia a fost evidențiată ca una dintre cele mai eficiente datorită compușilor săi antioxidanți și influenței asupra prostaglandinelor. Autorii au subliniat eficacitatea utilizării externe a frunzelor, comparabilă cu gelurile sau unguentele din plante moderne. Analiza comparativă dintre extractele de frunze și coajă a arătat că ambele reduc inflamația indusă, iar extractul de frunze scade stresul oxidativ, un factor cheie în bolile reumatice. Se recomandă combinarea frunzelor cu sare grunjoasă pentru potențarea efectului osmotic și detoxifiant, iar aplicarea caldă sporește absorbția substanțelor active prin piele. Concluzia subliniază necesitatea testelor clinice pe subiecți umani cu artrită reumatoidă și osteoartrită.
