Tinctura de propolis este un remediu natural folosit de secole pentru întărirea imunității și combaterea infecțiilor. Prepararea acesteia acasă este simplă, însă pentru păstrarea proprietăților sale este nevoie să respectați anumite reguli esențiale.

Propolisul are efecte imunostimulatoare, datorită flavonoidelor, acizilor fenolici și esterilor aromatici din compoziție, care ajută organismul să lupte împotriva bacteriilor, virusurilor și fungilor. Prin stimularea activității macrofagelor, susține eliminarea agenților patogeni și contribuie la reducerea inflamațiilor, menținând echilibrul sistemului imunitar, deosebit de important în sezonul rece.

Folosit extern, tinctura de propolis accelerează vindecarea rănilor și arsurilor minore. Are proprietăți antibacteriene și antifungice, prevenind infectarea plăgilor. De asemenea, stimulează regenerarea celulară și reduce inflamația locală. Se utilizează frecvent în tratarea zgârieturilor, arsurilor superficiale şi a aftelor bucale, fiind eficientă şi împotriva bacteriilor rezistente la antibiotice, precum Staphylococcus aureus.

În cazul infecțiilor respiratorii, tinctura de propolis este recomandată ca adjuvant. Acționează antiviral și antibacterian, reducând inflamația și calmând mucoasele iritate în afecțiuni precum faringita, sinuzita sau bronșita. Eficiența sa este mai mare în formele incipiente de răceală sau gripă, iar administrarea sublinguală sau combinată cu miere poate potența efectul terapeutic. Unele studii sugerează că reduce durata și severitatea simptomelor în viroze.

Propolisul are și un puternic efect antioxidant, datorită celor peste 300 de compuși activi din compoziție. Aceștia neutralizează radicalii liberi, prevenind deteriorarea celulară și îmbătrânirea prematură. Astfel, tinctura de propolis contribuie la prevenirea unor afecțiuni cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare sau degenerative, oferind o protecție comparabilă cu vitaminele C și E.

În problemele gastrointestinale, tinctura de propolis este utilizată ca remediu complementar în gastrite, colite și ulcer gastric. Proprietățile sale antiinflamatoare și antibacteriene protejează mucoasa gastrică și ajută la regenerarea acesteia, susținând totodată restabilirea florei intestinale după infecții sau tratamente cu antibiotice. Unele cercetări indică efecte benefice asupra bacteriei Helicobacter pylori, dar este important ca doza să fie respectată și administrarea să se facă cu prudență la persoanele sensibile.

Un studiu publicat în 2022 în jurnalul Oxidative Medicine and Cellular Longevity a demonstrat efectele antiinflamatoare și antioxidante ale propolisului. Cercetătorii au constatat că propolisul inhibă expresia factorilor proinflamatori TNF-α și IL-6 și reduce markerii stresului oxidativ, protejând celulele de deteriorarea cauzată de radicalii liberi. Testele au fost realizate atât in vitro, pe celule umane, cât și in vivo, pe șoareci. Rezultatele au arătat diminuarea inflamațiilor fără afectarea negativă a altor funcții fiziologice. Studiul subliniază potențialul terapeutic al propolisului în bolile inflamatorii cronice, dar atrage atenția asupra necesității unor cercetări clinice ample pentru confirmarea efectelor pozitive.

Prepararea tincturii de propolis se face astfel:

• 20 g propolis curat, solid
• 100 ml alcool etilic alimentar 70°
• Borcan de sticlă închisă la culoare

Mod de preparare:

1. Propolisul se răzuiește sau se pisează fin.
2. Se pune într-un borcan de sticlă și se toarnă alcoolul deasupra.
3. Se închide ermetic și se lasă la macerat 14 zile, agitând zilnic.
4. După această perioadă, se filtrează prin tifon dublu.
5. Tinctura se păstrează în sticlă închisă la culoare, într-un loc răcoros și ferit de lumină.

Modul de utilizare recomandat este:

• Intern: 20–30 picături diluate în apă sau ceai, de 2–3 ori pe zi.
• Extern: aplicat local pe răni, arsuri sau acnee.
• Pentru gât: 10 picături în miere sau direct pe o linguriță.
• Pentru copii: doar cu acord medical, de la vârsta de 3 ani, în doze reduse.

Tinctura de propolis are și contraindicații importante:

• Persoanele alergice la produse apicole (miere, polen, ceară de albine) trebuie să evite utilizarea.
• Nu este recomandată persoanelor cu afecțiuni hepatice avansate, deoarece alcoolul poate agrava simptomele.
• Nu trebuie administrată în timpul sarcinii sau alăptării fără consult medical.
• Este contraindicat consumul simultan cu tratamente anticoagulante sau imunosupresoare.
• Consumul excesiv poate provoca iritații ale mucoasei gastrice.