Vitamina D, supranumită și „vitamina soarelui”, este esențială pentru sănătatea oaselor, deoarece ajută la absorbția calciului, fiind produsă de organism în special prin expunerea pielii la lumina solară. Deficiența acesteia, manifestată prin simptome precum oboseală, dureri osoase sau slăbiciune musculară, poate apărea din cauza expunerii insuficiente la soare, a unei diete necorespunzătoare sau a unor afecțiuni medicale.
Deficitul de vitamina D se poate manifesta prin dureri de spate și osoase, slăbiciune musculară, oboseală, vărsături și căderea părului. În trecut, carența severă era asociată cu rahitismul, o boală care provoca deformări scheletice din cauza oaselor moi, insuficient mineralizate.
Principala sursă de vitamina D este expunerea pielii la lumina solară, însă aceasta se găsește și în alimente precum peștele, uleiurile din ficat de pește, gălbenușurile de ou și produsele lactate sau cerealele fortificate. Există două forme principale: vitamina D2 (ergocalciferol), provenită din surse vegetale și alimente fortificate, și vitamina D3 (colecalciferol), sintetizată de piele sub acțiunea razelor UV și prezentă în alimentele de origine animală.
Pe lângă rolul său fundamental în menținerea sănătății osoase, studiile recunosc contribuția vitaminei D la prevenirea unui spectru larg de afecțiuni. Printre acestea se numără osteoporoza, anumite tipuri de cancer, bolile cardiovasculare, afecțiunile autoimune, infecțiile, bolile inflamatorii intestinale, dar și tulburările psihologice și cognitive.
Cauzele deficitului pot fi multiple, de la un consum alimentar insuficient, întâlnit în special în dietele vegetariene stricte, la o expunere redusă la soare, specifică persoanelor care petrec mult timp în interior sau locuiesc în zone cu climă rece. De asemenea, persoanele cu pielea închisă la culoare au un risc mai mare, deoarece melanina reduce capacitatea pielii de a produce vitamina D. Alte cauze includ afectarea funcției renale, care devine mai puțin eficientă cu vârsta, problemele digestive precum boala Crohn sau boala celiacă, care împiedică absorbția, și obezitatea, deoarece vitamina D este reținută în țesutul adipos, scăzând nivelul disponibil în sânge.
Anumite grupuri de persoane prezintă un risc crescut de a dezvolta o deficiență de vitamina D. Printre acestea se numără vârstnicii, persoanele cu greutate corporală mare și mobilitate redusă, cele cu alergie la lapte sau care urmează o dietă vegană strictă. De asemenea, riscul este mai mare în cazul mamelor care alăptează, deoarece laptele matern conține o cantitate redusă de vitamina D, și al pacienților cu afecțiuni medicale precum fibroza chistică, insuficiența renală cronică sau bolile inflamatorii intestinale.
