Tusea severă, respirația îngreunată, presiunea toracică și sufocarea bruscă survenite înainte sau în timpul unei furtuni estivale pot semnala un episod de astm de furtună, un fenomen medical mai puțin mediatizat în România, conform informațiilor publicate de Redacția.ro. Specialiștii subliniază că această afecțiune respiratorie acută poate afecta atât pacienții deja diagnosticați cu astm, cât și copiii sau adulții cu alergii la polen care nu știu că au căile aeriene hiperreactive.
Astmul de furtună nu reprezintă o patologie de sine stătătoare, ci o reacție violentă a sistemului respirator declanșată de factori meteorologici combinați cu alergeni. Vântul intens, nivelul ridicat de umiditate și cantitățile masive de polen fragmentează particulele alergene în elemente microscopice capabile să pătrundă direct în bronhii.
Medicii avertizează că legătura dintre vijelii și crizele sufocante este adesea ignorată. Mulți bolnavi ajung la urgențe cu probleme majore de respirație, însă diagnosticul este pus pe seama unui simplu bronhospasm sau al unei alergii obișnuite. Fenomenul se manifestă în zilele caniculare urmate de schimbări meteorologice bruște, când curenții de aer ridică polenul și îl readuc la nivelul solului, unde este inhalat de populație.
Umiditatea accentuată determină umflarea și spargerea granulelor de polen în fragmente extrem de mici, care ocolesc bariera naturală a nasului și a gâtului, ajungând în căile respiratorii inferioare. „În mod obişnuit, ploaia este considerată benefică pentru persoanele alergice, deoarece curăţă temporar aerul de polen. În cazul furtunilor puternice de vară, efectul poate fi însă exact invers. Curenţii de aer aduc spre sol cantităţi mari de polen aflate în straturile superioare ale atmosferei”, a explicat prof. dr. Ioana Ciucă, medic primar pneumolog pediatru și coordonator al Compartimentului de Pneumologie Pediatrică din cadrul Spitalului Județean Timișoara.
Aceasta a adăugat: „Din cauza umidităţii, particulele de polen absorb apă şi se sparg în fragmente extrem de mici. Dacă particulele întregi sunt oprite, de cele mai multe ori, în nas şi în gât, fragmentele rezultate pot pătrunde adânc în căile respiratorii şi pot ajunge până la nivelul bronhiilor. Odată inhalate, acestea pot provoca inflamaţia şi îngustarea căilor respiratorii, declanşând o criză de astm”.
În România lipsesc date statistice precise despre acest fenomen, fiind considerat subraportat din cauză că medicii și pacienții omit corelarea dintre vreme și criză. Reprezentanții Compartimentului de Pneumologie Pediatrică al Spitalului Județean Timișoara au precizat: „Copilul ajunge la camera de gardă cu dificultăţi de respiraţie, iar cazul este înregistrat ca o criză de astm, un episod de bronhospasm sau o reacţie alergică. Legătura cu furtuna şi concentraţia ridicată de polen trece de cele mai multe ori neobservată”.
Categoriile cele mai expuse includ minorii și adulții diagnosticați cu astm alergic, mai ales cei care nu își țin boala sub control sau renunță la medicația de fond. Totuși, riscul îi vizează și pe cei care au doar rinită alergică, manifestată prin strănut sau ochi lăcrimați, dar care pot experimenta pentru prima dată o respirație șuierătoare din cauza pătrunderii microparticulelor în bronhii.
Gramineele sunt plantele cel mai des asociate cu acest tip de astm, eliberând cantități mari de polen în sezonul cald. Manifestările clinice constau în tuse persistentă, wheezing, constricție toracică și detresă respiratorie, care debutează brusc în primele minute ale furtunii.
Pentru a preveni episoadele grave, se recomandă ca în zilele cu prognoze nefavorabile ferestrele să rămână închise, iar copiii să nu fi lăsați la joacă în aer liber înainte de ploaie. Schimbarea hainelor după venirea de afară și spălarea feței sunt măsuri suplimentare de protecție.
Medicii subliniază importanța continuării tratamentului preventiv: „Atunci când se anunţă o furtună, recomandarea pentru părinţii copiilor alergici la polen sau diagnosticaţi cu astm este să închidă ferestrele şi să îi ţină pe cei mici în interior. Copilul trebuie să urmeze tratamentul prescris şi să aibă la îndemână medicaţia indicată pentru situaţiile în care simptomele se agravează”, a menționat Ioana Ciucă. De asemenea, specialistul a subliniat: „Tratamentul de control nu trebuie întrerupt doar pentru că, într-o perioadă, copilul se simte bine. Tocmai administrarea corectă a acestuia reduce riscul apariţiei unei crize severe”.
Dacă apar semne de alarmă precum incapacitatea de a rosti propoziții complete, respirație extrem de accelerată, somnolență sau cianoză (colorarea buzelor în albastru), trebuie apelat de urgență serviciul de ambulanță, deoarece o criză severă poate pune viața în pericol.
