În fiecare an, pe data de 29 iunie, creștinii îi cinstesc pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, o sărbătoare cu o dublă însemnătate, religioasă și folclorică. Cunoscută în tradiția românească sub numele de Sânpetru de Vară, această zi marchează simbolic miezul verii agrare și debutul secerișului, fiind un moment de referință pentru comunitățile rurale, notează Știrile PRO TV.
Sfinții Petru și Pavel sunt figuri emblematice ale Bisericii. Sfântul Petru, fost pescar din Galileea, a fost printre primii ucenici ai lui Iisus, în timp ce Sfântul Pavel s-a transformat dintr-un prigonitor al creștinilor într-unul dintre cei mai fervenți misionari ai noii credințe. Ambii au fost martirizați la Roma în timpul domniei împăratului Nero, iar în România sunt recunoscuți drept ocrotitori ai sistemului penitenciar, fiind exemple de îndreptare spirituală.
Din punct de vedere al calendarului popular, Sânpetru este văzut ca un stăpân al grindinei și al fenomenelor meteo. Tradiția populară îl descrie ca pe un gospodar care muncește pământul și care, înainte de a trimite gheața asupra ogoarelor, o mărunțește pentru a limita pagubele. În această perioadă, semnele cerului sunt monitorizate atent: dacă nu plouă pe 29 iunie, se consideră că vremea va fi favorabilă uscării grânelor și bunului mers al activităților agricole de sezon.
Fenomenele meteo extreme, precum tunetele și fulgerele, sunt privite cu teamă în această zi. Se crede că, dacă tună de Sânpetru, recolta de nuci și alune va fi afectată, fructele riscând să aibă viermi sau să cadă prematur. Din acest motiv, numeroase comunități respectă sărbătoarea prin repaus total, evitând lucrările care ar putea atrage furia naturii asupra gospodăriilor și animalelor.
Interdicțiile tradiționale sunt variate și privesc atât munca la câmp, cât și activitățile casnice. Femeilor li se recomandă să nu toarcă, pentru a nu anula simbolic actele de caritate făcute pentru sufletele celor adormiți. O altă regulă importantă vizează consumul de mere: fructele noi nu trebuie mâncate până când nu sunt oferite de pomană, acest gest fiind respectat cu strictețe mai ales de femeile văduve sau de părinții care au pierdut copii.
Ziua, cunoscută și sub denumirea de Moșii de Sânpetru, este un prilej de pomenire a morților. Românii împart în această zi colaci, vase pline cu apă și mâncare gătită, menținând astfel legătura spirituală cu înaintașii lor. Tot acum, natura oferă semne ale trecerii timpului: apariția licuricilor, despre care se spune că sunt scântei din biciul Sfântului Petru menite să călăuzească drumeții, și amuțirea cucului, care indică finalul primei părți a verii.
