Sărbătoarea Înălțării Domnului, care are loc la 40 de zile după Paște, cade în anul 2025 pe data de 29 mai, într-o zi de joi. Această zi este marcată în calendarul ortodox cu cruce roșie și este însoțită de numeroase tradiții românești, precum și de comemorarea eroilor și martirilor neamului românesc.
Înălțarea Domnului nu are o dată fixă în calendar, fiind sărbătorită întotdeauna la 40 de zile după Paște. Anul acesta, această sărbătoare importantă pentru creștinii ortodocși se va celebra pe 29 mai, într-o zi de joi.
În tradiția populară, această sărbătoare mai este cunoscută sub denumirile de „Ispas” sau „Paștele Cailor”. De asemenea, în România, ziua Înălțării Domnului este asociată și cu cinstirea eroilor și martirilor neamului.
În perioada dintre Înălțare și Rusalii, în rândul credincioșilor este obișnuit salutul „Hristos s-a Înălțat!” și răspunsul „Adevărat s-a Înălțat!”, conform tradiției Bisericii creștine.
De asemenea, această zi este considerată la fel de importantă ca și Paștele, motiv pentru care se practică obiceiuri precum vopsirea ouălor roșii, coacerea cozonacilor și prepararea pascăi.
În mediul rural, sărbătoarea este prilej de adunare comunitară și participare la Sfânta Liturghie. Credincioșii aduc la biserică ouă roșii, alături de alte mâncăruri tradiționale, care sunt sfințite de preot și ulterior împărțite pentru sufletele celor adormiți.
Potrivit tradiției populare, cine poartă în ziua Înălțării frunze de nuc și de leuștean la brâu va avea un trup sănătos. În unele zone, casele sunt împodobite cu crenguțe de paltin, iar vitele sunt bătute cu frunze de leuștean pentru a fi viguroase și sănătoase pe tot parcursul anului.
O credință răspândită în popor spune că sufletele celor care mor în preajma sărbătorii Înălțării Domnului ajung direct în Rai, deoarece porțile acestuia sunt larg deschise în această perioadă.
De asemenea, se consideră că orice se seamănă după această zi nu va mai rodi.
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri.”
„Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?”
„Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului.”
„Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
