În fiecare an, pe data de 26 iunie, Biserica Ortodoxă și cea Greco-Catolică îl prăznuiesc pe Sfântul Cuvios David din Tesalonic, venerat ca un mare făcător de minuni și ocrotitor al celor aflați în suferință.
Această zi are o semnificație aparte pentru peste 15.000 de români care poartă numele Sfântului Cuvios David.
În calendarul romano-catolic, ziua de 26 iunie este dedicată Sfinților martiri Ioan și Paul, precum și preotului Josemaria Escriva.
Conform informațiilor furnizate de crestinortodox.ro, Sfântul David s-a născut în secolul al VI-lea, în Tesalonic, dedicându-și viața credinței încă din tinerețe în cadrul Mănăstirii „Sfinților Mucenici Teodor și Mercurie”.
Parcursul său spiritual a fost marcat de o asceză riguroasă. Timp de trei ani, acesta a trăit pe creanga unui migdal, înfruntând intemperiile vremii, după care s-a retras într-o chilie. Datorită viețuirii sale curate, a primit darul vindecării bolnavilor și al izgonirii duhurilor necurate.
Un episod remarcabil din viața sa a avut loc în fața împăratului, când Sfântul David a ținut în palme cărbuni aprinși și tămâie timp de o oră, fără a suferi nicio arsură. Sfântul a trecut la cele veșnice în anul 540.
Credincioșii care caută alinare în rugăciune către Sfântul Cuvios David rostesc următoarele cuvinte: „Întru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte David, duhul tău.”
