Pentru numeroși cetățeni români, o candelă aprinsă în locuință reprezintă un obicei la care recurg în momentele în care caută liniște, speranță sau o legătură mai strânsă cu divinitatea, dar și pentru a-i pomeni pe cei decedați, conform unei știri preluate de pe România TV.
Din perspectivă creștină, acest gest depășește simpla iluminare, fiind un simbol profund al credinței, a explicat Sfântul Nicolae Velimirovici într-o corespondență dedicată acestui subiect.
„În primul rând, sfântul ne amintește că a noastră credință este lumină, iar Lumina este Hristos.
Candela aprinsă luminează chipul sfântului reprezentat în ea, pentru că sfinţii sunt numiţi fii ai luminii. Lumina candelei ne amintește de faptele noastre cele întunecate, de gândurile noastre viclene și rele.
Prin lumina candelei, noi aducem o mică jertfă lui Dumnezeu. Aprindem candela tocmai pentru a îndepărta orice umbră de frică și gânduri care ne abat de la rugă”, a explicat Sfântul Nicolae Velimirovici.
Conform aceleiași interpretări, flacăra are rolul de a readuce în atenția credincioșilor propria evoluție spirituală și necesitatea de a se îndepărta de acțiunile reprobabile.
Elementele componente ale candelei, anume untdelemnul și fitilul, sunt corelate cu jertfa și devotamentul față de Dumnezeu, exprimând totodată credința și speranța omului.
De asemenea, obiceiul este păstrat și în amintirea rudelor trecute în neființă, lumina transformându-se într-o emblemă a afecțiunii și a recunoștinței.
Nu în ultimul rând, practica menținerii unei lumini aprinse în casă este legată de îndemnul scripturistic la vigilență: „Vedeți că nu știți nici ziua, nici ceasul când va veni Fiul Omului” (Matei 25, 13), conform sursei citate.
