Zahărul din palmier de cocos, des cunoscut sub numele de zahăr de cocos, este extrat natural din seva palmierului specific. Acesta se diferențiază de zahărul de palmier, care, deși similar, provine dintr-un alt tip de palmier. Procedura de producție a zahărului de cocos este un proces biologic simplu, începând cu extragerea sevei prin tăierea florii palmierului și finalizând cu evaporarea apei din sevă printr-un tratament termic, rezultând un zahăr granulat de culoare maro, asemănător vizual cu zahărul brun din trestie, dar cu particule mai fine.

În contrast cu zahărul alb rafinat și siropul de fructoză, care sunt lipsiți de valoare nutrițională, zahărul de cocos menține o parte din mineralele și fitonutrienții esențiali prezenți în palmierul de cocos, precum fierul, zincul, calciul, potasiul, polifenolii și antioxidanții. Deși acesta include nutrienți valoroși, beneficiile lor sunt relativ limitate comparativ cu consumul direct de alimente integrale.

Indexul Glicemic și Impactul asupra Sănătății

Zahărul de cocos este echivalent caloric cu zahărul de masă obișnuit, însă se remarcă printr-un index glicemic ușor inferior. Indexul glicemic (IG) evaluează cum influențează alimentele nivelul glucozei din sânge, unde glucoza pură are un IG de 100. Comparativ, zahărul de cocos prezintă un IG de 54, față de 60 cât are zahărul obișnuit, ceea ce indică o creștere mai lentă a glicemiei. Cu toate acestea, răspunsul glicemic poate varia considerabil între indivizi, influențat de factori precum combinația alimentară, nutrienții, mărimea porțiilor și alți factori. Prezența inulinei în zahărul de cocos poate încetini absorbția zaharurilor, dar impactul său real pe termen lung asupra sănătății rămâne neclar.

Zahărul, în general, este considerat dăunător sănătății când este consumat în exces, fiind asociat cu boli metabolice, obezitate, diabet și afecțiuni cardiace, datorită creșterii rapide a glicemiei și lipsei nutrienților. Deși zahărul de cocos oferă un profil nutritiv marginal superior zahărului rafinat, efectele sale asupra sănătății pot fi similare pe termen lung.

În concluzie, zahărul de cocos nu constituie o soluție miraculoasă în alimentație. Este comparabil cu zahărul tradițional, având avantajul unei prelucrări minime și a unui conținut nutrițional ușor îmbunătățit. Cu toate acestea, consumul său trebuie abordat cu moderație, așezându-se alături de celelalte alternative de îndulcire disponibile pe piață.