Rostopasca (Chelidonium majus), cunoscută în popor și drept „iarbă de negi” sau „negelăriță”, este folosită tradițional în tratarea verucilor prin aplicarea directă a sevii galben-portocalii sau a frunzei zdrobite pe zonele afectate. Acest remediu popular a fost folosit pentru uscare și arderea negilor, iar astăzi medicina verifică dacă această practică are baze științifice reale.
Seva rostopascăi conține alcaloizi precum chelidonina, sanguinarina, berberina și coptisina, care au efect citotoxic asupra celulelor infectate cu virusul HPV, responsabil de apariția negilor. Acești compuși pot duce la uscarea și eliminarea stratului afectat de piele, proces similar celui provocat de acidul salicilic. De asemenea, enzimele proteolitice din latexul plantei ajută la degradarea țesutului keratinizat, facilitând desprinderea verucilor. Aplicarea locală repetată poate determina reducerea dimensiunii și ameliorarea aspectului negilor, existând rapoarte despre efecte vizibile în timp, deși dovezile științifice rămân limitate.
Studiile de laborator au demonstrat că extractele din rostopască au proprietăți antimicrobiene și antivirale, inclusiv asupra unor tulpini de virus HPV asociate cu negii. Compusii pot inhiba multiplicarea virusului și susțin regenerarea pielii, iar activitatea antimicotică explică utilizarea tradițională în tratarea altor afecțiuni cutanate. În plus, aplicarea externă ar putea stimula imunitatea locală. Totuși, eficiența în condiții clinice reale nu a fost încă confirmată prin studii ample.
Pentru persoanele sensibile și copiii mici, rostopasca poate reprezenta o alternativă naturală, mai puțin dureroasă, comparativ cu crioterapia sau tratamentele chimice concentrate. Există cazuri documentate în care aplicarea zilnică a sevii timp de câteva săptămâni a condus la reducerea sau dispariția completă a negilor. Această metodă este accesibilă, planta putând fi recoltată din natură, însă efectele apar lent și necesită perseverență. Rezultatele pot varia în funcție de tipul negului și răspunsul individual al pacientului.
Un studiu realizat în 2022 de Musidlak și colaboratorii săi a investigat efectul direct al sevii de rostopască asupra virusului HPV în laborator. Cercetătorii au separat componentele bogate în proteine și alcaloizi și le-au pus în contact cu particule virale HPV, observând o reducere cu peste 70% a capacității virusului de a produce proteinele E6 și E7, implicate în infectarea celulelor sănătoase. De asemenea, seva a stimulat reacția imunitară locală prin creșterea moleculei TNF-alfa, care contribuie la lupta organismului împotriva virusului. Cu toate acestea, efectele au fost demonstrate doar in vitro, fiind necesare teste suplimentare pentru aplicarea practică pe piele.
Un alt studiu din 2020, realizat de Nawrot, a prezentat cazul clinic al unui băiat de patru ani cu mai mulți negi pe degete și mână. Părinții au aplicat de două ori pe zi seva galbenă direct pe negi, evitând contactul cu pielea sănătoasă. După două săptămâni, negii mai mici au dispărut complet, iar cei mai mari s-au redus semnificativ. După opt săptămâni, pielea era complet vindecată. Medicii care au monitorizat cazul au remarcat efectul pozitiv al plantei, însă au subliniat că nu există suficiente dovezi pentru a recomanda metoda pe scară largă, din cauza riscului de iritații sau toxicitate dacă este folosită necorespunzător.
O revizuire științifică publicată în 2018 de Zielińska și echipa sa a analizat datele existente privind rostopasca, inclusiv compoziția chimică, efectele antivirale, utilizarea tradițională și riscurile asociate. Autorii au concluzionat că planta conține substanțe cu potențial antiviral și antiinflamator, ceea ce susține folosirea ei în tratarea negilor. Totuși, majoritatea studiilor disponibile se bazează pe teste in vitro sau observații individuale, fără studii clinice largi. De asemenea, au fost evidențiate riscurile de toxicitate hepatică dacă planta este ingerată și posibilitatea apariției iritațiilor cutanate. Concluzia este că rostopasca are un potențial terapeutic, dar sunt necesare studii clinice riguroase pentru a confirma eficiența și siguranța acesteia.
În privința contraindicațiilor, rostopasca poate provoca efecte adverse importante. Toxicitatea hepatică este una dintre cele mai grave, putând duce la creșterea enzimelor hepatice și la hepatită toxică, uneori severă. Aplicarea pe piele poate genera iritații, inclusiv roșeață, mâncărime, arsuri sau dermatită de contact, mai ales dacă sevă intră în contact cu pielea sănătoasă. Ingerarea accidentală poate provoca tulburări gastrointestinale precum greață, vărsături, diaree, salivare excesivă, amețeli și slăbiciune. De asemenea, planta poate produce fototoxicitate, sensibilizând pielea la lumina solară și cauzând reacții inflamatorii.
Persoanele cu afecțiuni hepatice sau cele care utilizează medicamente cu efect hepatotoxic trebuie să evite folosirea rostopascăi. De asemenea, tratamentul cu seva necesită aplicări repetate pe o perioadă îndelungată, uneori de câteva luni, ceea ce crește riscul apariției iritațiilor locale.
