Multă lume s-a confruntat cu impulsul de a verifica repetat dacă ușa locuinței este încuiată, un gest aparent banal care ar putea ascunde, de fapt, o tulburare de anxietate. Potrivit experților, acest comportament își are rădăcinile într-o teamă profundă de pierdere a controlului, conform informațiilor publicate de Cancan.

Un studiu recent, coordonat de specialiști de la Universitatea Concordia din Montreal, Canada, evidențiază faptul că teama de a pierde controlul este un motor principal pentru acțiunile repetitive de verificare. Cercetătorii avertizează că acest factor stă la baza multor forme de anxietate, în special a tulburării obsesiv-compulsive (TOC).

Identificarea acestei cauze fundamentale oferă perspective noi pentru comunitatea medicală în dezvoltarea unor tratamente mai eficiente. Oamenii de știință speră că, prin gestionarea fricii de pierdere a controlului, vor putea reduce semnificativ simptomele pacienților diagnosticați cu tulburări de spectru obsesiv.

„Am demonstrat că persoanele care cred că vor pierde controlul sunt semnificativ mai predispuse să manifeste un comportament de verificare cu o frecvență mai mare. Putem încerca să reducem convingerile pacienților legate de pierderea controlului, ceea ce ar trebui să le diminueze simptomele”, a declarat Adam Radomsky, coautor al studiului, citat de sursa menționată.

Psihologii explică faptul că mediul modern, plin de stimuli perturbatori, ne face să efectuăm sarcini cotidiene pe „pilot automat”. Din acest motiv, creierul nu reușește să creeze o amintire clară a momentului în care am încuiat ușa, ceea ce generează o stare de incertitudine și nevoia de a reveni pentru control.

Diferența majoră dintre o verificare normală și o simptomatologie legată de TOC constă în evoluția stării de îndoială. În cazurile obișnuite, confirmarea faptului că ușa este asigurată pune capăt gândului intruziv. În schimb, pentru persoanele afectate de tulburarea obsesiv-compulsivă, actul verificării nu aduce liniște, ci intensifică nesiguranța. Cu cât verifică mai mult, cu atât pacientul devine mai sceptic cu privire la corectitudinea propriului gest, intrând într-un cerc vicios în care teama revine la câteva secunde după control.