Potrivit datelor oficiale furnizate de Institutul Național de Statistică (INS) și prezentate de Mediafax, aproximativ 3,47 milioane de români trăiesc în prezent în pragul sărăciei. În același timp, indicatorul care măsoară riscul de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) vizează circa 5,2 milioane de persoane, reprezentând 27,4% din populație, în scădere cu 0,5 puncte procentuale față de anul 2024.
Statisticile INS relevă faptul că 16,8% dintre cetățeni au fost afectați de o deprivare materială și socială severă. Totodată, 5,6% dintre persoanele cu vârsta sub 65 de ani fac parte din gospodării cu o intensitate a muncii foarte redusă, ceea ce reflectă o participare scăzută pe piața muncii.
Analiza demografică arată că riscul de sărăcie este ușor mai pronunțat în rândul femeilor (18,7%) comparativ cu bărbații (18,0%). Din punctul de vedere al vârstei, situația cea mai dificilă este întâlnită la tinerii din segmentul 18–24 de ani, cu o rată de 25,8%, urmați de copii, cu un procent de 23,6%.
Impactul măsurilor de protecție socială este unul major în România. Fără aceste transferuri din partea statului, aproape 44,2% din totalul populației s-ar fi regăsit sub pragul sărăciei relative. În ceea ce privește populația de peste 65 de ani, cifrele indică faptul că absența ajutoarelor sociale ar fi dus rata sărăciei la un nivel critic de 87,9%.
În prezent, deprivarea materială severă lovește în special categoriile vulnerabile: copiii (21,1%) și vârstnicii (19,2%). De asemenea, datele oficiale confirmă faptul că gospodăriile cu copii dependenți sunt mai expuse riscului de excluziune socială, cu o rată de 29,4%, față de 24,6% în cazul celor fără minori.
Din punct de vedere geografic, discrepanțele rămân mari. Cele mai ridicate niveluri ale riscului de sărăcie sau excluziune socială au fost identificate în Sud-Est (38%) și Sud-Vest Oltenia (36%). La polul opus, regiunea București-Ilfov înregistrează cele mai bune cifre, cu un nivel de 13,6%.
Raportul INS mai subliniază o situație alarmantă pentru aproximativ 403.000 de persoane, care se confruntă simultan cu toate cele trei forme de vulnerabilitate: starea de sărăcie, deprivarea materială severă și trăitul într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii.
