În această zi, Biserica comemorează momentul în care Iisus a urcat pe Muntele Tabor, însoțit de ucenicii săi Petru, Iacov și Ioan, și s-a transfigurat, arătându-le strălucirea Sa divină. Potrivit Evangheliilor, fața lui Iisus a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit albe ca lumina, manifestând astfel natura Sa divină.
Această sărbătoare simbolizează nu doar revelația divinității lui Iisus, dar și speranța creștinilor de a dobândi lumina și slava dumnezeiască în viața veșnică. Schimbarea la Față este o chemare la transformare interioară, la purificare și la întărirea credinței.
În tradiția creștină, Schimbarea la Față este însoțită de o serie de obiceiuri și tradiții populare. Iată câteva dintre cele mai cunoscute:
Rugăciunea specială pentru această sărbătoare este un mijloc prin care credincioșii își exprimă recunoștința și cer ajutor divin pentru transformarea sufletească:
„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce Te-ai schimbat la față pe Muntele Taborului, arătând strălucirea Dumnezeirii Tale, luminează și sufletele noastre cu lumina cunoștinței de Dumnezeu și a iubirii față de aproapele. Dă-ne putere să ne schimbăm viețile, să urmăm poruncile Tale și să dobândim împărăția Ta cea veșnică. Amin.”
Schimbarea la Față este o sărbătoare de mare însemnătate pentru creștinii ortodocși, un prilej de reflecție și transformare interioară. Tradițiile și obiceiurile specifice acestei zile ne reamintesc de importanța curățirii sufletești și a credinței profunde în Dumnezeu. Să ne deschidem inima și să căutăm lumina divină, pentru a ne îndrepta pașii pe calea mântuirii.
Sărbătoarea ortodoxă a Schimbării la Față marchează despărțirea de vară, schimbarea veșmintelor naturii, dar și ale oamenilor, cu cele specifice noului anotimp. De acum frunzele încep să îngălbenească, apele se răcesc, păsările pleacă spre țări mai calde, iar insectele și târâtoarele se pregătesc să intre în pământ, la adăpost de iarna ce urmează.