Viorel Oancea, fost militar și primul primar al Timișoarei ales prin vot liber după prăbușirea regimului comunist, a încetat din viață. Acesta a fost o figură marcantă a tranziției democratice din România, având un rol activ atât în evenimentele din Decembrie 1989, cât și în administrația locală a anilor ’90.
Vestea trecerii sale în neființă a fost confirmată de Primăria Timișoara, care a publicat un mesaj de omagiu pe pagina oficială de Facebook a instituției, subliniind contribuția sa esențială la dezvoltarea orașului.
„Timișoara își ia rămas-bun de la Viorel Oancea, primul primar ales prin vot liber după căderea comunismului și unul dintre eroii care au apărat libertatea în Decembrie 1989. În anul 1992, timișorenii l-au ales pe Viorel Oancea din primul tur să conducă orașul. A fost primar până în 1996, în anii dificili în care orașul și instituțiile statului își construiau drumul democratic.
A continuat să servească Timișoara și România ca secretar de stat în Ministerul Apărării, ales local și parlamentar.
Cetățean de onoare al Timișoarei și membru al Societății Timișoara, Viorel Oancea a susținut principiile Proclamației de la Timișoara și a militat pentru Legea Lustrației, convins că libertatea câștigată în stradă în Decembrie 1989 trebuie apărată. Timișoara îi păstrează recunoștință pentru curajul din Decembrie 1989 și pentru serviciul adus orașului în primii ani ai democrației.
Condoleanțe familiei și tuturor celor apropiați. Dumnezeu să-l odihnească”
Cariera lui Viorel Oancea a început în structurile Armatei României, unde a deținut gradul de maior. Momentul care l-a propulsat în atenția publică a fost Revoluția din 1989, când a ales să se alăture manifestanților care cereau schimbarea regimului totalitar, devenind ulterior un simbol al mișcării revoluționare din oraș.
În 1992, susținut de Partidul Alianța Civică, Oancea a câștigat fotoliul de primar al Timișoarei din primul tur de scrutin. Mandatul său, exercitat până în 1996, a fost marcat de provocările reconstrucției instituționale într-o perioadă de tranziție profundă. După finalizarea activității la primărie, acesta a continuat să ocupe funcții publice importante, fiind secretar de stat în Ministerul Apărării și parlamentar.
Recunoașterea meritelor sale a venit și prin titlul de cetățean de onoare al municipiului, dar și prin implicarea sa constantă în Societatea Timișoara. Deși a fost membru al Partidului Comunist Român între 1979 și 1989, după Revoluție a devenit unul dintre fondatorii filialei locale a Partidului Alianța Civică, militând activ pentru valorile democratice, pentru respectarea Proclamației de la Timișoara și pentru adoptarea Legii Lustrației.
