Înălțarea Sfintei Cruci, prăznuită anual pe 14 septembrie, reprezintă una dintre cele mai importante sărbători din perioada toamnei, fiind totodată o zi de post aspru respectată cu rigurozitate de mulți credincioși.

Conform informațiilor publicate de redactia.ro, în vechile obiceiuri populare românești, primele clipe de după trezire în această zi aveau o semnificație profundă, primul gest al gospodarului fiind considerat o modalitate de a atrage protecția asupra întregului cămin.

Primul ritual al dimineții consta în facerea semnului crucii imediat la marginea patului, înainte ca persoana să pună piciorul pe podea, fiind urmată de o scurtă rugăciune rostită pentru membrii familiei. Acest obicei se distinge prin faptul că își găsește corespondență și în rânduiala bisericească, nefiind doar o simplă superstiție.

Imediat după acest moment, în funcție de regiune, tradiția presupunea folosirea unui fir de busuioc de la icoană pentru a atinge fruntea copiilor sau trasarea semnului crucii deasupra ușii de la intrare, ori stropirea pragului cu agheasmă de la Bobotează, toate aceste acțiuni având loc înainte de aprinderea focului sau servirea primei mese.

Ziua de 14 septembrie este caracterizată de un post aspru în calendarul ortodox, mulți enoriași alegând să nu consume nimic până la întoarcerea de la slujba religioasă. Alimentația exclude complet produsele de origine animală, iar în unele comunități se renunță inclusiv la untdelemn.

De asemenea, tradiția populară impunea o serie de restricții, printre care interdicția de a începe activități noi în gospodărie, de a da bani cu împrumut, de a spăla rufe, de a munci la câmp sau de a întreține stări conflictuale în familie, despre care se credea că aduc neînțelegeri pe parcursul întregului an.