Lăsata Secului pentru Postul Nașterii Domnului este pe 14 noiembrie în 2026, înaintea postului care începe pe 15 noiembrie și se încheie pe 24 decembrie. Masa din această seară este asociată, în tradiția populară românească, cu reunirea familiei, împăcarea și dorința de belșug, potrivit redactia.ro.
Obiceiurile și preparatele diferă de la o regiune la alta, fără să existe un meniu unic pentru toate gospodăriile. Pâinea, merele, nucile și mierea se numără printre alimentele cărora le sunt atribuite semnificații legate de bunăstare, sănătate și armonie, fără ca aceste credințe să reprezinte garanții ale norocului.
Pâinea simbolizează, în cultura tradițională românească, hrana, bunăstarea și rodul muncii. De aici provine credința populară că aceasta nu ar trebui să lipsească de la masa pregătită înainte de post, fie că este vorba despre o pâine întreagă, un colac sau o pâine făcută în casă.
În unele familii, pâinea este așezată în centrul mesei, ca expresie a dorinței ca gospodăria să aibă mereu cele necesare. Seara este legată și de obiceiul de a oferi o parte din mâncare unei persoane care are nevoie de ajutor.
Merele și nucile sunt asociate cu belșugul deoarece puteau fi păstrate în gospodăriile tradiționale și constituiau o parte importantă a proviziilor pentru iarnă. Un vas cu mere, alături de nuci, simbolizează în credința populară continuitatea bunăstării și pregătirea gospodăriei pentru sezonul rece.
Aceste semnificații sunt legate de dependența mai mare a oamenilor din trecut de propria recoltă. O toamnă bogată oferea siguranță pentru lunile de iarnă, iar pâinea, fructele și celelalte produse ale gospodăriei au devenit simboluri ale prosperității.
Mierea este asociată simbolic cu sănătatea, armonia și dorința unei perioade fără conflicte. Unele persoane pun pe masă un borcănel sau un bol mic cu miere, iar fructele uscate pot completa masa ca amintire a proviziilor și a grijii pentru lunile următoare.
În mod tradițional, la Lăsata Secului erau consumate alimentele de dulce rămase în gospodărie. Masa putea include carne, ouă, brânzeturi și alte produse care urmau să fie evitate în timpul postului.
Relatarea subliniază însă că, din perspectiva tradiției creștine, masa bogată nu are drept scop excesul. Reunirea familiei înainte de post este asociată cu apropierea și liniștea, iar cumpătarea și evitarea risipei rămân importante.
Masa marchează trecerea către cele 40 de zile de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. Din ziua următoare, cei care țin postul evită alimentele de origine animală, potrivit rânduielilor bisericești și ținând cont de eventualele dezlegări prevăzute în calendar.
Pregătirea pentru post nu este prezentată doar ca o schimbare a alimentației, ci și ca o perioadă de rugăciune, cumpătare, iertare și grijă față de ceilalți. În tradiția creștină, milostenia are o semnificație mai importantă decât superstițiile privind atragerea norocului.
În obiceiurile populare, seara de Lăsata Secului putea fi și un prilej pentru încheierea conflictelor din familie. Împăcarea înainte de post este pusă în legătură cu semnificația spirituală a perioadei următoare.
Unele tradiții locale privesc și încheierea mesei: mâncarea rămasă putea fi împărțită persoanelor nevoiașe sau, după caz, oferită animalelor din gospodărie. Aceste practici urmăreau evitarea risipei.
Pregătirea gospodăriei includea și curățenia, spălarea vaselor folosite pentru mâncarea de dulce și punerea lor deoparte. În unele case existau vase separate pentru post, obiceiuri despre care materialul precizează că sunt întâlnite mai rar în prezent.
