Uleiul de măsline și cel de floarea-soarelui furnizează grăsimi nesaturate, dar diferă prin compoziție, conținutul de antioxidanți și comportamentul la încălzire. Alegerea depinde de modul de preparare a alimentelor, iar punctul de fum nu este singurul criteriu relevant pentru gătit, potrivit informațiilor prezentate de b1tv.ro.
Uleiul de măsline extravirgin poate fi folosit atât în preparate reci, cât și la temperaturi moderate. Pentru prăjirea la temperaturi ridicate, materialul indică uleiul de floarea-soarelui rafinat, preferabil de tip high-oleic, sau uleiul de măsline rafinat.
Uleiul de măsline are un rol important în dieta mediteraneeană, prezentată în material ca fiind recunoscută pentru beneficiile asupra sănătății inimii. Varianta extravirgină este obținută prin procedee mecanice, fără rafinare chimică, ceea ce permite păstrarea unor compuși naturali, explică b1tv.ro, citând oliveoil.com.
Acest ulei este bogat în acid oleic, o grăsime mononesaturată care poate contribui la menținerea unui nivel sănătos al colesterolului. Conține și polifenoli și vitamina E, antioxidanți care ajută la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.
Materialul menționează și oleocantalul, unul dintre compușii uleiului extravirgin ale căror proprietăți antiinflamatoare sunt studiate de cercetători. Consumul regulat de ulei de măsline extravirgin, ca parte a unei alimentații echilibrate, este asociat cu un risc cardiovascular mai redus.
Uleiul de floarea-soarelui se numără printre cele mai utilizate uleiuri alimentare, datorită accesibilității și gustului discret. Conținutul de vitamina E reprezintă unul dintre avantajele sale, acest antioxidant contribuind la protejarea celulelor și la funcționarea normală a sistemului imunitar.
Varianta obișnuită conține cantități importante de acid linoleic, un acid gras Omega-6 esențial pentru organism. Potrivit materialului, Omega-6 nu este în sine dăunător și nu trebuie eliminat din alimentație.
Există și varianta high-oleic a uleiului de floarea-soarelui, bogată în acid oleic, asemănător celui din uleiul de măsline. Aceasta are o stabilitate oxidativă mai bună și poate fi o opțiune potrivită pentru gătit, dar și pentru sănătatea cardiovasculară atunci când înlocuiește grăsimile saturate.
La încălzire, uleiul de floarea-soarelui rafinat are, în general, un punct de fum care poate ajunge la aproximativ 230°C, fiind utilizat frecvent la prăjire și coacere. Comportamentul său la temperaturi mari depinde însă și de compoziția acizilor grași, durata încălzirii și rezistența la oxidare.
În cazul uleiului de măsline extravirgin, punctul de fum este de regulă mai scăzut, de aproximativ 190–210°C. Conținutul ridicat de grăsimi mononesaturate și antioxidanți îi asigură totuși o stabilitate bună în condiții obișnuite de preparare, fiind potrivit pentru sotarea legumelor și gătitul la foc mediu.
Diferențele dintre uleiurile nerafinate și cele rafinate privesc atât compușii păstrați, cât și aroma. Cele obținute mecanic, fără rafinare, conțin în general mai mulți compuși naturali, inclusiv antioxidanți și substanțe care contribuie la gust.
Uleiul de măsline extravirgin are un gust fructat, uneori ușor amărui sau picant, în timp ce uleiul de floarea-soarelui presat la rece poate avea note delicate de semințe și nuci. Rafinarea elimină o parte dintre acești compuși, rezultând un produs cu aromă neutră și, de obicei, cu un punct de fum mai ridicat.
Uleiurile rafinate nu sunt însă automat nesănătoase, precizează materialul, deoarece continuă să furnizeze grăsimi nesaturate. Variantele nerafinate sunt adesea preferate pentru salate și preparate reci, iar anumite uleiuri rafinate pot fi mai practice pentru gătitul intens.
Pentru salate, sosuri și alte preparate consumate reci, uleiul de măsline extravirgin este indicat pentru conținutul de polifenoli și gustul intens. Uleiul de floarea-soarelui presat la rece poate fi ales atunci când se dorește o aromă mai discretă.
Indiferent de tip, materialul recomandă evitarea supraîncălzirii și a refolosirii repetate a uleiului la prăjire. Cantitatea consumată trebuie controlată: ambele tipuri au aproximativ 900 de calorii la 100 de grame, iar excesul poate favoriza creșterea în greutate.
