Sfântul Iachint de Vicina, considerat ultimul mitropolit al Vicinei și primul mitropolit al Țării Românești, este prăznuit anual pe 28 octombrie. Potrivit Redacția.ro, sărbătoarea este înscrisă în calendarul ortodox românesc cu cruce neagră, ca sfânt cu polieleu.
Materialul publicat de Redacția.ro prezintă sărbătoarea în contextul calendarului din 2026, însă un pasaj menționează anul 2025, fără să clarifice această diferență. Data anuală de prăznuire indicată în text este aceeași: 28 octombrie.
Iachint a fost ultimul mitropolit al Vicinei, o veche cetate bizantină de pe malul Dunării, pe care istoricii o identifică, potrivit sursei, cu actuala localitate Isaccea, din județul Tulcea. După plecarea din Vicina, a devenit primul mitropolit al Țării Românești.
Recunoașterea sa de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol a avut loc în mai 1359, prin scrisorile domnitorului Nicolae Alexandru Basarab. Scaunul mitropolitan de la Vicina fusese un centru religios ortodox important în perioada bizantină, între ierarhii care l-au ocupat fiind Teodor, în 1285, Luca, în 1303, Macarie, în perioada 1340–1343, și Kiril, în perioada 1347–1348.
Conform relatării, Iachint a contribuit la organizarea Bisericii din Țara Românească prin construirea de biserici, întărirea structurii ecleziastice și hirotonirea de preoți și ierarhi pentru parohii și mănăstiri. Totodată, l-a adus pe Sfântul Nicodim de la Tismana și l-a sprijinit să întemeieze mănăstiri și să organizeze viața monahală după modelul athonit.
Activitatea sa a inclus și trimiterea de misionari și preoți în Transilvania, pentru întărirea credinței ortodoxe în rândul românilor de peste munți. Sursa îi atribuie un rol important în consolidarea unității bisericești și în dezvoltarea spiritualității românești medievale, într-o perioadă de conturare a identității comune a statului și a Bisericii, marcată de legătura dintre domnie și viața religioasă.
Sfântul Iachint a murit în anul 1372. Potrivit tradiției prezentate în material, a fost înmormântat lângă biserica mitropolitană din Argeș, unde se afla reședința primilor mitropoliți ai Țării Românești.
Cultul său s-a răspândit treptat în țară, iar canonizarea a reprezentat recunoașterea oficială a importanței sale în istoria Bisericii Ortodoxe Române, relatează Redacția.ro, citând creștinortodox.ro.
Mitropolia Munteniei și Dobrogei a înaintat Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române propunerea de canonizare la 19 iunie 2008. Sfântul Sinod a aprobat-o în ședința din 8 iulie 2008, iar proclamarea solemnă a sfințeniei a avut loc la 26 octombrie 2008, la Catedrala Patriarhală din București.
Prin hotărârea Sfântului Sinod, Iachint de Vicina a fost înscris în calendar cu zi de prăznuire la 28 octombrie, fiind recunoscut drept sfânt ierarh și mărturisitor al dreptei credințe.
În privința zilelor cu cruce neagră, Redacția.ro prezintă o serie de practici și credințe tradiționale. Aceste sărbători sunt descrise ca fiind dedicate, de regulă, unor sfinți de mare însemnătate și având slujbe mai puțin ample decât cele ale sărbătorilor cu cruce roșie.
Potrivit tradițiilor relatate de publicație, zilele respective sunt rezervate odihnei trupești și sufletești, rugăciunii, reflecției și recunoștinței. Materialul prezintă drept interdicții munca fizică grea, inclusiv activitățile agricole, reparațiile, construcțiile și treburile solicitante din gospodărie.
Aceeași relatare menționează amânarea spălatului rufelor, a călcatului și a curățeniei generale, pentru a lăsa timp rugăciunii și liniștii interioare. Credința că asemenea activități ar îndepărta binecuvântarea din locuință este prezentată ca parte a tradiției.
Materialul precizează că multe sărbători cu cruce neagră coincid cu zile de post. Dacă sărbătoarea cade într-o zi de post, recomandarea prezentată este evitarea cărnii, brânzeturilor și ouălor și pregătirea unor mâncăruri de post, în spiritul simplității și modestiei.
Alte îndemnuri menționate vizează evitarea certurilor, a vorbelor jignitoare și a petrecerilor zgomotoase, în favoarea păcii, iertării și armoniei, mai ales în familie. Pentru cei care trebuie să plece la drum lung, relatarea recomandă o rugăciune de protecție înainte de ieșirea din casă.
Publicația leagă aceste practici de credința și evlavia față de sfinții pomeniți, nu doar de superstiție. Tot ca credințe tradiționale sunt prezentate ideile că sfinții îi ocrotesc pe călătorii care pornesc cu credință, că respectarea sărbătorilor aduce binecuvântare, sănătate și ajutor divin, iar nesocotirea lor ori rostirea unor vorbe de ocară ar putea atrage neînțelegeri, lipsuri, pierderi sau necazuri.
