Sfânta Muceniță Anastasia este pomenită în calendarul ortodox la 29 octombrie 2026. În aceeași zi, calendarul greco-catolic îi menționează pe Sf. cuv. m. Anastasia Romana și Sf. cuv. Avramie, iar cel romano-catolic pe Ss. Narcis, patriarh, și Felician, m.

Potrivit relatării despre viața sfintei, atribuită în material publicației crestinortodox.ro, Anastasia a trăit în timpul împăraților păgâni Deciu (249-253) și Valerian (253-260). Numele său are sensul de înviere.

Rămasă fără ambii părinți la vârsta de 3 ani, Anastasia a fost luată în grijă și crescută de stareța unei mănăstiri din apropierea Romei. Relatarea o descrie ca fiind cunoscută printre creștini pentru harul său duhovnicesc.

Vestea despre frumusețea ei ar fi ajuns la guvernatorul păgân Probus, care a trimis soldați la mănăstire pentru a o aduce în fața sa. Anastasia l-a refuzat, spunând că alesese să fie mireasa lui Hristos.

Conform aceleiași relatări, Probus a încercat mai întâi să o atragă prin promisiunea unor bogății, apoi a recurs la amenințări. Tânăra și-a menținut refuzul și a spus că era pregătită să moară pentru Hristos.

Guvernatorul a ordonat atunci torturarea ei, care a inclus tăierea sânilor și a limbii. Întrucât Anastasia nu a cedat, Probus a dispus uciderea sa, iar aceasta a fost decapitată, potrivit relatării citate.

Materialul menționează că la Mănăstirea Grigoriu se păstrează gambele, talpa stângă și mâna dreaptă ale Sfintei Anastasia Romana.

Este inclusă și o rugăciune către Sfânta Anastasia Romana pentru izbăvirea de ispite și de boli grele. Textul cuprinde cereri de ajutor pentru mărturisirea lui Dumnezeu, statornicie în credință și pocăință.

Rugăciunea evocă suferințele atribuite sfintei — dezbrăcarea trupului, focul, zdrobirea oaselor pe roată, tăierea sânilor și decapitarea — în legătură cu cereri de eliberare de patimi și de vindecare sufletească. La final, este cerută mijlocirea ei pentru ajungerea în Împărăția Sfintei Treimi.