Ajutorul de înmormântare poate fi cerut în termen de trei ani de la emiterea certificatului de deces, în timp ce termenul general pentru declararea decesului este de trei zile de la producerea acestuia, potrivit informațiilor relatate de Digi24. Cele două proceduri sunt distincte, iar nerespectarea termenului de declarare a decesului poate fi sancționată cu amendă între 100 și 500 de lei.
Pentru decesul unui asigurat sau pensionar survenit începând cu 30 martie 2026, ajutorul este de 9.192 de lei. Cuantumul se aplică de la intrarea în vigoare a Legii nr. 44/2026 privind bugetul asigurărilor sociale de stat.
În cazul deceselor produse între 1 ianuarie și 29 martie 2026, suma este de 8.620 de lei. Potrivit precizărilor Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP), citate în material, valoarea ajutorului este stabilită în funcție de data decesului.
Dacă persoana decedată era membru de familie al unui asigurat sau pensionar, dar nu avea ea însăși calitatea de asigurat ori pensionar, ajutorul reprezintă jumătate din suma integrală, conform Digi24. Astfel, se acordă 4.596 de lei pentru decesele survenite începând cu 30 martie 2026 și 4.310 lei pentru cele produse între 1 ianuarie și 29 martie 2026.
Ajutorul se plătește unei singure persoane, care trebuie să dovedească faptul că a suportat cheltuielile legate de deces. Solicitantul poate fi soțul supraviețuitor, un copil, un părinte sau o altă persoană fizică.
Suma poate fi acordată și unei persoane juridice, dacă aceasta prezintă documentele justificative necesare. Rudenia nu este o condiție pentru primirea ajutorului, iar banii nu se împart între mai mulți solicitanți, chiar dacă la cheltuielile de înmormântare au contribuit mai multe persoane.
Potrivit CNPP, termenul general de prescripție pentru depunerea cererii este de trei ani, calculați de la emiterea certificatului de deces, astfel că solicitarea nu trebuie făcută imediat după înmormântare. Facturile, chitanțele și celelalte documente care dovedesc suportarea cheltuielilor trebuie păstrate pentru depunerea dosarului.
Casa teritorială de pensii trebuie să achite ajutorul în cel mult trei zile lucrătoare de la înregistrarea solicitării complete. În funcție de opțiunea indicată și de procedura instituției competente, banii pot fi ridicați de persoana îndreptățită, încasați printr-un mandatar cu procură specială sau virați într-un cont bancar.
Pentru declararea decesului, termenul general este de trei zile de la data acestuia. În caz de sinucidere, eveniment rutier, alte cauze violente sau găsirea unui cadavru, cele trei zile se calculează de la eliberarea certificatului medical constatator.
În aceste situații, întocmirea actului de deces necesită și o dovadă emisă de poliție sau de parchet, care să arate că una dintre aceste autorități a fost sesizată. Certificatul medical constatator este întocmit și semnat de medicul care a constatat decesul și cuprinde cauza și data acestuia, în format an, lună, zi.
Dacă termenul legal de declarare este depășit, înregistrarea decesului în România se face cu aprobarea parchetului. Conform Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, nerespectarea obligației de declarare constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 100 la 500 de lei.
Decesul se declară la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, la primăria în a cărei rază s-a produs. Pe baza certificatului medical constatator, ofițerul de stare civilă întocmește actul de deces în urma unei declarații verbale sau din oficiu.
Oricare dintre membrii familiei poate face declarația. În lipsa acestora, decesul poate fi anunțat de un medic, de un alt cadru din unitatea sanitară în care s-a produs sau de orice persoană care are cunoștință despre el.
Dacă un copil născut viu moare înainte ca nașterea să îi fi fost declarată în termenul legal, ofițerul de stare civilă întocmește mai întâi actul de naștere. Ulterior, acesta întocmește actul de deces.
Declarantul trebuie să prezinte certificatul medical constatator, actul de identitate al persoanei decedate și, după caz, documentul de evidență militară. Normele prevăd și prezentarea certificatelor de naștere și de căsătorie, dacă este cazul, precum și a actului de identitate al declarantului.
Pentru un cetățean român cu domiciliul în străinătate, printre documentele solicitate se află pașaportul. Dacă declarantul nu poate prezenta certificatele de stare civilă sau actul de identitate al persoanei decedate, trebuie să explice în scris motivul și să furnizeze datele de identificare ale acesteia.
Certificatul de deces se eliberează membrilor familiei sau altor persoane îndreptățite. O persoană care justifică un interes legitim îl poate obține cu aprobarea primarului.
Dacă declarantul nu are dreptul să primească certificatul de deces, ofițerul de stare civilă îi poate elibera, la cerere, o adeverință de înhumare sau de incinerare.
Documentul prezentat pentru dovedirea identității persoanei decedate este reținut de ofițerul de stare civilă. Dacă documentul a fost emis de autoritățile române, acesta este anulat și restituit persoanei care a declarat decesul.
Pașaportul simplu este trimis serviciului public comunitar de pașapoarte competent pentru anulare, în termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrare. Acest termen reprezintă o obligație a autorității, nu a familiei.
Actele de identitate ale cetățenilor străini și documentele emise de structurile Inspectoratului General pentru Imigrări sunt transmise serviciului județean pentru imigrări competent în termen de cinci zile lucrătoare.
