La 7 aprilie 2024, creștinii ortodocși îl omagiază pe Sfântul Caliopie, ocazie cu care este permis consumul de untdelemn și vin, conform tradiției Calendarului ortodox.
În aceeași zi, se face rememorarea a trei sfinți importanți: Sfântul Gheorghe, episcopul Mitilenei, Sfânta Muceniță Achilina și Sfântul Mucenic Rufin, diaconul, de către Biserica Ortodoxă.
Sfântul Caliopie, care și-a trăit existența la sfârșitul secolului al III-lea, a fost unicul fiu al unui preot eminent din Perga Pamfiliei. În timpul represaliilor împotriva adepților creștinismului, a fost trimis de mama sa cu o corabie la Pompeiopolis, împreună cu aur, pentru a scăpa. Acolo, a refuzat venerarea zeităților păgâne, fiind astfel predat comandantului Maximus, căruia i-a mărturisit creștinătatea sa, suferind ulterior torturi intense.
Sfântul a fost condamnat la crucificare, însă, la cererea mamei sale care a oferit cinci monede de aur călăului, a fost răstignit cu capul în jos, diferit de Iisus Hristos. Moartea lui Sfântul Caliopie a survenit într-o joi, iar la coborârea trupului său sfânt de pe cruce, mama sa l-a îmbrățișat și a încetat din viață, potrivit crestinortodox.ro.
În privința moaștelor, termenul provine din slavonul „mošti” și este echivalent cu „relicvă”, din franceză, venind din latină cu semnificația de „rămășițe”. Acestea cuprind nu numai schelete, dar și fragmente de oase, dinți, păr și chiar veșminte ale sfinților decedați.
Venerarea moaștelor a fost un element esențial în practicile creștine încă din primele secole ale mileniului I, fiind menționată pentru prima dată în „Martiriul lui Policarp”, document datând din circa anul 150 d.Hr. Motivul venerării, după Sfântul Ieronim, este acela de a-l glorifica pe Creator, pentru care martirii și-au sacrificat viețile.
Descoperirea moaștelor se făcea adesea prin viziuni sau apariții ale spiritelor defuncților, urmărindu-se starea de conservare, mirosul, proprietățile lor vindecătoare, printre altele. În trecut, construcția bisericilor se realiza deasupra mormintelor martirilor, iar moaștele erau distribuite tuturor lăcașurilor de cult pentru a fi venerațe în altare.
