La decesul unei persoane, moștenirea presupune transferul patrimoniului său – format din drepturi și obligații – către cei desemnați prin lege sau testament.

Moștenitorii principali ai unei persoane decedate sunt copiii și soțul supraviețuitor. În absența acestora, moștenirea revine părinților, fraților, surorilor și copiilor acestora. Dacă nici aceștia nu există, bunurile sunt moștenite de bunici sau străbunici. În continuare, mătușile, unchii și verii primari pot deveni moștenitori, în limita unui anumit grad de rudenie.

Inclusiv un copil conceput, dar nenăscut la momentul decesului, are drept de moștenire alături de ceilalți moștenitori.

Ce se întâmplă cu averea unei persoane fără moștenitori?
Potrivit legii, dacă o persoană decedată nu are moștenitori legali sau testamentari, întreaga avere devine vacantă și trece în proprietatea statului.

Chiar dacă testamentul include doar o parte din bunuri, cele rămase neatribuite vor fi, de asemenea, preluate de stat. Dacă în termen de un an și jumătate de la deschiderea moștenirii nu apare niciun moștenitor, notarul poate solicita publicarea unei somații pentru posibili succesibili, prin anunțuri în ziare și la locul moștenirii, oferindu-le un termen de maximum două luni pentru a se prezenta.

Cine poate fi exclus de la moștenire?
Deși o persoană poate face parte din una dintre cele patru clase de moștenitori, există cazuri în care legea prevede „nedemnitatea”, o situație care îi exclude de la moștenire. Aceasta se aplică celor care au comis infracțiuni grave împotriva defunctului sau a altor moștenitori.

Astfel, calitatea de moștenitor este pierdută în următoarele cazuri:

• dacă persoana a fost condamnată penal pentru intenția de a-l ucide pe cel care lasă moștenirea;
• dacă a fost condamnată pentru tentativa de a ucide un alt moștenitor;
• dacă a distrus testamentul defunctului.

Decizia de excludere este luată de un notar sau de un judecător, în funcție de gravitatea situației.