Ziua Sfântului Gheorghe, celebrată anual pe 23 aprilie, marchează începutul anului pastoral și este însoțită de numeroase tradiții cu semnificații agricole, pastorale, divinatorii și augurale. Aceste obiceiuri, încă vii în special în zonele Bucovinei și Moldovei, reflectă legătura profundă dintre comunitățile rurale și ciclurile naturii.
În credințele populare, ziua Sfântului Gheorghe aduce o serie de practici menite să asigure prosperitatea și sănătatea pentru anul ce urmează. Dacă această sărbătoare pică într-o zi de post, se crede că vacile vor da mai puțin lapte în anul respectiv.
Femeile care doresc spor la țesut scot în seara ajunului țesăturile pe prispa casei și le lasă afară pe toată durata nopții și a zilei următoare. De asemenea, se consideră că nu este bine să se doarmă în această zi, pentru a nu risca să fie adormiți tot anul.
Un alt obicei prevede spălarea feței cu rouă înainte de răsăritul soarelui, pentru a asigura sănătate pe tot parcursul anului. La poartă se pun crengi de răchită, simbol al recoltei bune, iar pomii care nu dau roade pot fi ajutați să rodească prin găurirea lor exact în ziua Sfântului Gheorghe.
Un ritual specific pentru spor la bani implică împrăștierea semințelor de mac în jurul casei înainte de răsăritul soarelui, în dimineața zilei de 23 aprilie.
În această zi, gunoiul de grajd este pus la rădăcina copacilor pentru a stimula rodirea. Se crede că dacă o persoană se cântărește de trei ori, Sfântul o va proteja de farmece.
Plantele medicinale culese în ziua Sfântului Gheorghe sunt considerate a avea puteri tămăduitoare sporite, iar în noaptea sărbătorii se practică ritualuri pentru bogăție și spor, folosind simboluri legate de lupi, despre care se spune că pot fi ademeneți de vrăjitoare.
Un obicei neobișnuit implică bătăi cu urzici între oameni, pentru a dobândi hărnicie și agerime pe tot parcursul anului. De asemenea, preoții ies cu crucea pe câmp pentru a rosti rugăciuni menite să aducă ploaie și „mână” (rod bogat) în anii ce urmează.
