Superstiția conform căreia spargerea unei oglinzi aduce şapte ani de ghinion este adânc înrădăcinată în cultura populară, dar semnificaţia reală a acestui gest este mult mai complexă. Mihai Voropchievici, specialist în simboluri şi tradiţii, explică că o oglindă spartă nu este doar un obiect deteriorat, ci un element cu o încărcătură spirituală importantă, iar modul în care trebuie gestionate cioburile este esenţial pentru a evita consecinţele negative.
Potrivit lui Mihai Voropchievici, oglinzile nu au doar rolul simplu de a reflecta chipul persoanelor, ci funcţionează şi ca un portal către lumi nevăzute şi paralele. Acest rol misterios le-a însoţit de-a lungul timpului în numeroase tradiţii şi legende.
„O ştiam de mult timp, dar până nu am avut eu nişte certitudini, nu am crezut. Oglinda are două funcţii: să ne arate nouă chipul, să ne oglindim şi totodată este un portal pentru lumea cealaltă. Pentru partea nevăzută, cea paralelă care este cu noi. Este un adjuvant pentru cei care încearcă şi vor să vadă, mai ales pentru femeile care vor să îşi vadă ursitul, la miezul nopţii să mănânce un măr şi să îşi pieptene părul în faţa oglinzii, la lumina unei lumânări”, a explicat Voropchievici într-o intervenţie la Antena 3.
El a adăugat că în acest „portal” se poate arăta chipul viitorului partener, un fenomen rezervat în special femeilor necăsătorite sau celor care îşi doresc să îşi găsească un alt partener. Totuşi, a avertizat că această experienţă necesită „forţă şi putere”, deoarece în acest spaţiu pot apărea lucruri neprevăzute.
În privinţa cioburilor de oglindă, specialistul subliniază că acestea trebuie strânse imediat şi aruncate, nu îngropate sau păstrate în casă, deoarece o oglindă spartă sau crăpată nu trebuie să rămână în locuinţă sub nicio formă.
În tradiţiile populare, oglinda spartă este asociată nu doar cu ghinion, ci şi cu influenţe negative asupra destinului unei persoane. Pe de altă parte, oglinzile sunt folosite şi în ritualuri de ghicit, fiind considerate un mijloc prin care se poate privi în viitor.
Un alt obicei vechi recomandă acoperirea oglinzilor din camerele unde a murit cineva, pentru a preveni ca sufletul persoanei decedate să rămână prins între lumi.
Totodată, este considerat un semn rău să-ţi vezi chipul reflectat într-o oglindă luminată doar de o lumânare, iar în anumite condiţii, oglinzile pot deveni porţi către alte dimensiuni, mai ales în contextul unor ritualuri de dragoste.
