Pe 29 mai 2025, creștinii ortodocși din România marchează sărbătoarea Înălțării Domnului, un moment de profundă semnificație religioasă care amintește de ridicarea lui Iisus Hristos la cer, la 40 de zile după Paște. Această zi este însoțită de tradiții bine păstrate și interdicții populare, care reflectă atât dimensiunea spirituală, cât și culturală a evenimentului.
În România, Înălțarea Domnului coincide cu Ziua Eroilor, dedicată comemorării celor care și-au pierdut viața în luptele pentru credință și libertate. În toate bisericile ortodoxe se oficiază slujbe speciale, iar la monumentele eroilor au loc ceremonii religioase și militare, prilej de reflecție colectivă și recunoștință față de sacrificiul acestora.
În mediul rural, sărbătoarea este cunoscută și sub numele de Ispas, nume ce provine dintr-o legendă folclorică despre un păstor martor al Înălțării Mântuitorului. Conform poveștii, Ispas s-a ascuns după o stâncă și a asistat la minune, apoi a vestit întâmplarea oamenilor, ceea ce a dat naștere expresiei „Să fii ca Ispas, mereu cu zâmbetul pe buze.”
Un obicei răspândit este aducerea la biserică a frunzelor de nuc sau de tei pentru a fi sfințite, acestea fiind apoi așezate la icoane, ferestre sau porți, având rolul de a proteja împotriva răului. Totodată, credincioșii merg la cimitir pentru a aprinde lumânări și a oferi pomeni – ouă roșii, cozonac, pască sau vin – în memoria celor dragi plecați dintre noi.
În această zi, în gospodării se evită activitățile casnice, precum spălatul, măturatul sau muncile, din convingerea că astfel ar fi alungat norocul și binele din casă. De asemenea, nu se împrumută sare sau alte alimente, pentru a nu „da norocul din mână”.
Una dintre credințele populare afirmă că persoanele care mor în ziua Înălțării ajung direct în Rai, aceasta fiind considerată una dintre cele mai luminoase zile ale anului. De asemenea, în unele zone din Ardeal și Maramureș se păstrează obiceiul spălării părului în această zi, cu credința că va rămâne frumos și sănătos pe tot parcursul anului.
În locul salutului obișnuit, oamenii își urează „Hristos S-a Înălțat!”, primind răspunsul „Adevărat S-a Înălțat!”. Acest schimb de replici este o mărturisire a credinței și se păstrează timp de zece zile după sărbătoare, până la Pogorârea Duhului Sfânt.
Pe lângă participarea la slujbe și comemorarea eroilor, credincioșii sunt îndemnați să-și pună ordine în gânduri și să facă pace cu cei din jur. Se consideră că o rugăciune sinceră rostită în această zi are o putere sporită, iar o faptă bună aduce binecuvântare în casă pentru perioada următoare.
În multe regiuni ale țării, gospodarii încheie simbolic sărbătorile pascale cu ziua Înălțării, curățând icoanele și pregătind casa pentru sezonul de vară.
Înălțarea Domnului reprezintă mai mult decât o dată în calendarul religios; este un reper esențial pentru păstrarea credinței și valorilor tradiționale. Este o zi dedicată comemorării, dar și unei priviri optimiste către viitor.
Indiferent dacă credincioșii participă la slujbă, aprind o lumânare pentru cei dragi sau își oferă câteva momente de liniște, această zi poate aduce un echilibru sufletesc important, dacă este trăită cu respect și conștientizare.
