Icoanele reprezintă un element esențial în locuințele credincioșilor, însă modul în care acestea sunt amplasate nu trebuie lăsat la întâmplare. Preoții recomandă respectarea unor reguli clare privind numărul și orientarea icoanelor în casă, pentru a păstra semnificația lor spirituală și a sprijini credincioșii în momentele de rugăciune, scrie noutati.info.
Conform preoților, indiferent de gradul de practicare a credinței, fiecare locuință ar trebui să aibă cel puțin o icoană. Aceste obiecte de cult, ideal sfințite, sunt considerate simboluri puternice ale credinței și pot oferi sprijin spiritual în clipele dificile, când credincioșii apelează la rugăciune.
Este recomandat ca fiecare cameră din casă să conțină o icoană orientată spre est. În cazul în care există o încăpere destinată rugăciunii frecvente, este permisă prezența mai multor icoane, pentru a susține acest spațiu dedicat spiritualității.
Printre cele mai răspândite icoane se numără cele reprezentând Mântuitorul, Maica Domnului, Maica Domnului cu Pruncul, sfinții patroni ai membrilor familiei, precum și diverse scene biblice. Aceste precizări provin de la preotul Constantin Coman, citat de doxologia.ro.
Locul icoanei în casă trebuie să fie pe peretele de răsărit, iar pe acest perete nu este indicat să se amplaseze alte obiecte. Aceasta pentru ca atenția să nu fie distrasă în timpul rugăciunii și pentru a nu asocia icoana cu elemente care nu au legătură cu ea.
Icoana este așezată spre răsărit deoarece rugăciunile se fac cu fața spre această direcție, atât la biserică, cât și acasă. Răsăritul simbolizează lumina, sursa de viață și binecuvântare, fiind interpretat ca semnul lui Dumnezeu și al Mântuitorului Hristos, numit în rugăciunile Bisericii „Răsăritul cel de Sus” sau „Soarele Dreptății”.
Lumina reprezintă binele și lucrurile bune făcute în văzul lumii, pe când apusul și întunericul sunt asociate cu răul și cu faptele ascunse. De aceea, icoanele trebuie așezate spre răsărit, pentru ca în timpul rugăciunii să ne îndreptăm fața către lumină.
Preotul Constantin Coman amintește că a existat o perioadă în care unii creștini țineau icoanele ascunse, în colțuri sau chiar în sifoniere ori valize. „A sosit timpul să scoatem icoanele la vedere și să le așezăm unde le este locul”, subliniază el în „Ghidul practic al creștinului ortodox” (Editura Bizantină, București, 1997).
