Aprinderea candelei în faţa icoanelor are o semnificaţie profundă în credinţa ortodoxă, fiind legată de prezenţa îngerului păzitor al casei şi de judecata sufletului după moarte. Conform tradiţiei, îngerul candelei rămâne în locuinţă cât timp lumânarea este aprinsă, iar după stingerea ei îl însoţeşte pe suflet în lumea de dincolo, reflectând astfel răsplata pentru credinţa şi grija arătate în timpul vieţii.

Semnificaţia aprinderii continue a candelei

Potrivit credinţei, dacă o persoană aprinde candela şi o menţine aprinsă neîntrerupt la icoane, îngerul protector sădeşte în grădina sufletului o floare sau un pom, în funcţie de tipul uleiului folosit (de exemplu, ulei de măsline). Aceasta reprezintă o mică jertfă pentru care sufletul primeşte o răsplată în Rai, pregătindu-şi astfel locul încă din timpul vieţii pe Pământ.

Rolul îngerului candelei în absenţa stingerii

În situaţia în care candela se stinge în lipsa persoanei, îngerul care veghează casa nu pleacă imediat. Dacă, la întoarcere, cel care locuieşte în casă aprinde din nou candela după ce s-a spălat pe mâini, îngerul rămâne alături. În schimb, dacă aprinderea candelei este neglijată, îngerul pleacă întristându-se şi revine doar când lumânarea este reaprinsă.

Lumina candelei în momentul trecerii din această lume

În cazul în care o persoană moare în altă parte decât în casă, iar candela a fost lăsată aprinsă permanent, lumina acesteia împreună cu îngerul candelei îi însoţesc sufletul pe drumul către viaţa de apoi. Aceasta simbolizează faptul că sufletul nu pleacă în întuneric, ci însoţit de o lumină sfântă, chiar dacă sfârşitul survine în circumstanţe neprevăzute, cu voia lui Dumnezeu.

Practici şi tradiţii legate de aprinderea candelei

Atunci când aprinzi candela sau completezi uleiul în vas, este obiceiul să îţi pui o dorinţă, să te rogi şi să faci trei metanii, iar credinţa spune că aceste rugăciuni se împlinesc. O relatare tradiţională menţionează cazul unui turc care aprindea zilnic candela la icoana Sfântului Nicolae, pe care o luase dintr-o biserică creştină jefuită după căderea Constantinopolului. În urma acestei practici, i s-a făcut o minune prin prinderea hoţului care îi prădase casa în lipsa sa, exemplu ce confirmă puterea credinţei şi a rugăciunii.