Românii sărbătoresc Sfântul Andrei pe 30 noiembrie, dată marcată de unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri populare: punerea grâului la încolțit. Ritualul, transmis din generație în generație, este asociat cu simboluri ale belșugului și protecției divine, marcând totodată începutul pregătirilor spirituale pentru Crăciun.

Conform tradiției, procesul începe în seara zilei de 29 noiembrie, când boabele de grâu sunt puse la înmuiat în apă. A doua zi, chiar de Sfântul Andrei, acestea sunt așezate pe un șervet umed sau direct în pământ, într-un recipient, unde sunt lăsate să germineze până în Ajunul Crăciunului. În acel moment, grâul verde este folosit pentru a decora masa de sărbători.

Grâul simbolizează viața și fertilitatea, iar evoluția acestuia este privită ca un indicator pentru anul viitor. Gospodarii urmăresc creșterea plantelor pentru a anticipa mersul lucrurilor: dacă grâul crește des și verde, se preconizează un an bogat, în timp ce firele rare și firave sunt interpretate ca semne ale unui an mai dificil.

Pe lângă acest obicei central, ziua de 30 noiembrie este însoțită de numeroase alte practici. În anumite regiuni, oamenii udă caii pentru a-i proteja de boli și ghinion, iar credincioșii pun busuioc la icoane sau în diverse locuri din casă și curte, pentru a atrage norocul și a se feri de rele. De asemenea, tinerele obișnuiesc să își pună busuioc sub pernă în speranța de a-și visa ursitul.

În zonele rurale se păstrează credința legată de „noaptea strigoilor”, când se spune că spiritele rele umblă libere. Pentru protecție, oamenii ung ușile și ferestrele cu usturoi, considerat un scut energetic. Totodată, se evită munca în gospodărie și nu se împrumută obiecte din casă, existând superstiția că, odată cu lucrul dat, se înstrăinează și norocul familiei.

Pentru respectarea corectă a tradiției semănatului, se recomandă folosirea unui vas curat și a apei proaspete. Recipientul trebuie așezat într-un loc luminos și ferit de frig, iar udarea trebuie făcută cu moderație pentru a nu afecta germinarea.