Roșiile din România sunt recunoscute pentru gustul lor autentic și proaspăt, dar din păcate, acestea devin tot mai greu de găsit în rândul varietăților de import. Este important să fi atent la tacticile piețarilor care, profitând de popularitatea roșiilor autohtone, pot eticheta produse aduse din afară sub denumirea de „produse în România”.

Multor oameni din oraș le place să achiziționeze roșii direct de la țărani, însă pentru a face o alegere înțeleaptă, este necesar să acorzi atenție câtorva detalii deosebite care le vor ajuta să identifice roșiile românești de cele de import.

Un aspect esențial este că, dacă un agricultor oferă o gamă prea variată de legume și fructe, este posibil ca acestea să provină din afară.

Soiuri autohtone de roșii

Pentru a recunoaște roșiile românești, este esențial să cunoști soiurile specifice din țara noastră. Iată câteva dintre cele mai populare:

• Puszta Kolojz: Origine Cluj, mare și suculentă, cu coaja ușor încrețită, se coace în august.
• Trandafiria de Calafat: Provenită din Dolj, proaspătă, cărnoasă, roz-trandafirie.
• Pontica de Vidra: Roșie medie, rară, sferică, fructifică o dată pe vară.
• Inima de bou: Foarte mare, cu formă unică, poate cântări între 700-800 g, disponibilă din iulie.
• Pitica: Roșie mică și rotundă, gata de recoltare la începutul lui iunie.
• Țâța vacii: De mici dimensiuni, cărnoasă, ideală pentru bulion, disponibilă din iunie.
• Roșia de Țigănești: Rotundă, cu pulpă deschisă și puține semințe.
• Portocalia de Corbeanca: Mare, zemoasă și predispusă la crăpături, coacere în iulie-august.

Cum să deosebești roșiile românești de cele de import

Un mic agricultor nu are posibilitatea de a cultiva un sortiment extrem de diversificat de produse. De asemenea, dacă observi un solar sau o grădină în curtea vânzătorului, acest lucru este un indiciu pozitiv că legumele sunt cultivate local. Aspectul roșiilor este de asemenea relevant: cele crescute natural nu vor fi perfect uniforme, dar vor avea un miros și un gust autentic.

Forma reprezintă primul criteriu de selecție. Roșiile tradiționale autohtone sunt ușor neregulate, pot afişa crăpături pe coajă și au codița ondulată, spre deosebire de cele de import care sunt perfect rotunde, netede și de dimensiuni uniforme.

Următorul criteriu este textura. Roșiile românești au o coajă mai subțire și sunt adesea marcate de nervuri sau pete, în timp ce cele de import au o suprafață fermă, lucioasă și robustă.

Nu în ultimul rând, culoarea joacă un rol important. Roșiile autohtone au adesea nuanțe galbene sau portocalii în jurul codiței, indicând concentrarea de zaharuri și un gust dulce, pe când roșiile de import sunt predominant de un roșu uniform.