Povestea lui Viorel Paşca, fondatorul unui azil de bătrâni unic în România, se întinde pe mai bine de un deceniu și jumătate, perioadă în care a devenit salvatorul a peste o mie de suflete rămase fără sprijin. Fără a cere nimic în schimb, Paşca a oferit adăpost, îngrijire și, la nevoie, un ultim omagiu celor care nu mai aveau pe nimeni.

Azilul lui Paşca, situat în inima țării, a devenit refugiu pentru aproape patru sute de persoane vârstnice, direcționate aici de instituțiile statului, în lipsa unor soluții adecvate. Cu o dedicație rar întâlnită, Paşca nu doar că le-a oferit acestora o casă, dar a preluat și responsabilitatea înmormântărilor, asigurând peste 900 de ceremonii demne în cimitirul propriu.

Recent, un conflict cu autoritățile locale din Tinca a escaladat, când, în semn de protest față de creșterea nejustificată a impozitelor pe clădire, Paşca a decis să pună în aplicare o lecție de responsabilitate socială. Prin gestul său de a lăsa în grija primarului sarcina înmormântării unui bătrân decedat în azil, a subliniat o problemă profundă a sistemului: neglijarea celor nevoiași.

Acest gest a declanșat un val de reacții, deschizând discuții despre obligațiile autorităților față de cetățenii lor în vârstă și despre modul în care societatea își tratează membrii cei mai vulnerabili. În prezent, se așteaptă o soluție din partea autorităților pentru cazul bătrânului de 92 de ani, care și-a găsit sfârșitul în grija lui Paşca, simbolizând demnitatea și compasiunea într-o lume adesea indiferentă.