Creștin-ortodocșii sărbătoresc în Vinerea Luminată praznicul Izvorul Tămăduirii, o zi dedicată Maicii Domnului, marcată de tradiții cu o puternică încărcătură spirituală. Evenimentul, ce are loc anual în săptămâna luminată, include slujbe de sfințire a apei și o serie de obiceiuri populare cu rol de purificare și binecuvântare.
Izvorul Tămăduirii este considerat un praznic împărătesc închinat Maicii Domnului, mijlocitoarea credincioșilor către Iisus. În această zi, în toate bisericile ortodoxe se oficiază slujbe de sfințire a apei, cunoscute drept Agheasma Mică, conform rânduielilor Săptămânii Luminate. Preoții stropesc credincioșii cu apă binecuvântată în timp ce cântă troparul: „Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta, păzește pe poporul Tău”.
Credincioșii consideră că acest ritual are efect purificator, eliminând energiile negative și protejând împotriva pagubelor. Apa sfințită în această zi este folosită de bolnavi, care o beau dimineața, înainte de micul dejun, pentru a se însănătoși, iar gospodarii o utilizează pentru a stropi încăperile casei – cu excepția băii – și pentru a binecuvânta vitele, grădinile și livezile, cu scopul de a asigura sănătate, spor și protecție împotriva grindinei.
Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii își are originea în secolul al V-lea, în vremea lui Leon cel Mare, înainte ca acesta să ajungă împărat. Potrivit legendei, Leon l-a întâlnit într-o pădure lângă Constantinopol pe un bătrân orb, pe care s-a oferit să-l călăuzească. În timpul discuției, orbului i s-a făcut sete, iar Leon nu a găsit apă. O voce i-a poruncit să pătrundă mai adânc în pădure, unde a găsit un izvor tămăduitor. A udat ochii orbului cu apa izvorului, iar acesta și-a recăpătat vederea, exclămând că a găsit Maica Domnului.
Leon a înțeles astfel că izvorul este unul sfânt, iar după ce a devenit împărat, a construit o biserică în apropierea acestuia. Se spune că și împăratul Justinian s-a vindecat după ce a băut din această apă tămăduitoare. Izvorul există și astăzi în Istanbul, orașul care a succedat vechiul Constantinopol. Acolo, credincioșii se pot închina într-o biserică cu hramul Izvorul Tămăduirii, ridicată în secolul al XIX-lea, care adăpostește un paraclis și un izvor cu apă tămăduitoare datând din perioada lui Leon cel Mare.
În unele zone ale țării, tinerii obișnuiau să facă în această zi legământuri juvenile, fie în case, în grădini, fie în jurul unui copac înflorit. Persoanele legate prin aceste jurăminte se întâlneau anual la Rusalii și păstrau o relație frățească după căsătorie.
În tradiția populară, se spune că apa sfințită din ziua praznicului are puteri vindecătoare, iar ritualul stropirii cu Agheasma Mică are un rol esențial. Apa este folosită pentru stropirea încăperilor, a vitelor de povară, a grădinilor și livezilor, pentru spor și protecție.
În Vinerea Luminată, tradiția interzice femeilor să spele, să calce sau să croiască haine, deoarece se crede că lucrul făcut în această zi sfântă nu va fi de folos și nu se va termina niciodată.
O superstiție populară susține că dacă în ziua Izvorului Tămăduirii este lăsat sub un nuc sau un soc un vas cu apă, iar mai târziu se găsește pământ la fundul vasului, înseamnă că persoana respectivă nu mai are multe zile de trăit.
