Uniunea Europeană propune majorarea tarifelor vamale pentru diverse produse alimentare importate din Rusia și Belarus, astfel cum a menționat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pentru a „diminua riscul crescut asupra piețelor noastre și fermierilor noștri” și pentru a „reduce capacitatea Rusiei de a exploata UE în beneficiul mașinii sale de război”.
Tarifele majorate se vor aplica importurilor de cereale, semințe oleaginoase și produse conexe din Rusia și Belarus. Acestea sunt concepute însă astfel încât să permită tranzitul neîngrădit prin țările UE.
Conform unui comunicat de presă al UE: „Este important de menționat că tarifele propuse nu vor afecta securitatea alimentară globală, în special pentru țările în curs de dezvoltare. Dimpotrivă, se așteaptă să creeze un stimulent pentru Rusia de a exporta către piețele non-UE, inclusiv țările în curs de dezvoltare.”
La nivel global, provizia abundentă de cereale din Rusia a făcut ceea ce face în mod obișnuit o supraproducție a unui produs, conform teoriei economice de bază: prăbușirea prețurilor. Recent, Reuters a raportat că prețurile grâului din SUA și Europa au „scăzut la cel mai jos nivel din ultimii aproximativ 3,5 ani, presate de fluxurile de cereale rusești care au determinat China să anuleze achizițiile recente din Statele Unite”.
Import este că sancțiunile ar putea să nu fie susținute universal. În ciuda agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, multe țări continuă relațiile comerciale normale cu Federația Rusă, inclusiv țări importante în termenii comerțului global precum Brazilia, Africa de Sud și India.
În al doilea rând, regulile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) – inclusiv cele privind produsele agricole sub articolul 4.2 al Acordului privind Agricultura – interzic interdicțiile complete și restricțiile, așadar sancțiunile ar putea fi considerate ilegale. Singurele articole care încă se confruntă cu interdicții și restricții sunt acele articole care ar putea amenința sănătatea, protecția mediului sau interesele de securitate națională sub Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994.
Primele două excepții evident nu se aplică, iar exportul de alimente din Rusia prin lanțurile de aprovizionare ale UE nu poate fi considerat prejudiciabil pentru interesele de securitate națională.
Și în final, sancțiunile nu ar fi nici unanim acceptate în cadrul UE. Potrivit Financial Times, comisarul UE pentru comerț, Valdis Dombrovskis, „probabil va opta pentru tarife în loc de sancțiuni, deoarece nu ar necesita aprobare unanimă din partea capitalelor, așa cum se întâmplă în cazul sancțiunilor”.
În contrast, tarifele sunt mai puțin controversate politic. Acordul GATT permite „taxe, impozite sau alte taxe” asupra importurilor care pot fi aplicate, printre alte motive, pentru a pune în aplicare măsurile guvernamentale de „eliminare a unui surplus temporar”. Pe această bază, UE a decis să introducă restricții cu scopul de a reduce accesul cerealelor rusești pe piața sa internă.
De fapt, surplusul de cereale ucrainene pe piața UE, posibil datorită ridicării restricțiilor comerciale ale UE asupra Ucrainei la începutul războiului, stă la baza protestelor fermierilor din întreaga Europă și a preocupărilor oficialilor UE.
Într-o convorbire între Von der Leyen și prim-ministrul polonez, Donald Tusk, pe 15 martie – unde a fost ridicată posibilitatea restricțiilor comerciale împotriva Rusiei – preocuparea declarată a fost „cum să susținem agricultura în Polonia și Europa”. Sau, altfel spus, cum să abordăm protestele fermierilor polonezi legate de importurile de cereale din Ucraina, care afectează piața internă a UE. Apelul nu a fost despre cum să pedepsească Rusia, deși s-ar putea argumenta că cele două sunt inextricabil legate.
Protestele fermierilor au degenerat în haos anti-UE, anti-acordul verde al UE. Aceste proteste au apărut în fața multor provocări.
În plus față de faptul că fermierii trebuie să se adapteze la noile reguli sub Acordul Verde al UE, pe care sectorul agricol îl consideră ca impunând prea multe reglementări, fermierii au trebuit să facă față și concurenței continue din partea exporturilor de cereale din Ucraina.
Pentru a detensiona situația cu Polonia, Ucraina a declarat că este dispusă să accepte restricții asupra comerțului său cu UE. În consecință, UE a anunțat că va impune restricții asupra păsărilor de curte, ouălor și altor produse alimentare din Ucraina, „dacă cantitățile depășesc media anuală importată între iulie 2021 și decembrie anul trecut”.
Tarifele reprezintă cel puțin o demonstrație de opoziție față de Rusia, chiar cu riscul de a împovăra consumatorii UE care în cele din urmă vor suporta aceste costuri – chiar dacă tarifele generează unele venituri pentru a compensa pierderile fermierilor UE datorate cerealelor ucrainene.
Cât despre faptul dacă tarifele vor afecta Rusia, acestea vor avea un efect – mic – dacă vor împiedica exporturile sale. Totuși, este puțin probabil să afecteze obiectivele de război ale lui Vladimir Putin.
În ceea ce privește comerțul global, surplusurile excesive ale Rusiei sunt un mecanism de control politic și de piață, deși discutabil. Prin inundarea pieței cu cereale la prețuri mai mici, Rusia realizează ceea ce UE, SUA și Ucraina nu doresc: afectarea continuă a economiei Ucrainei, care depinde enorm de cereale, și nemulțumirea fermierilor din UE și, prin extensie, a cetățenilor săi. Atâta timp cât poate vinde cerealele sale fără sancțiuni, Rusia câștigă războiul global al cerealelor.
Pentru restul lumii, preocuparea este să poată obține suficiente alimente pentru a-și hrăni populațiile. Majoritatea țărilor – și cu siguranță majoritatea oamenilor din aceste țări – nu se întreabă de unde provin alimentele lor. Ei doresc doar ca alimentele să fie disponibile la un preț pe care și-l pot permite.
