În magazinele de specialitate, borcanele cu murături turcești sunt însoțite adesea de pahare cu un lichid rozaliu și limpede, servit rece, care nu este altceva decât zeama legumelor conservate, conform informațiilor publicate de România TV.

Cunoscute sub denumirea de turșu, aceste murături reprezintă o tradiție culinară centrată pe fermentarea naturală. Secretul constă în dozajul corect dintre sarea grosieră, oțet sau zeamă de lămâie, mult usturoi și un strop de năut uscat sau frunze de viță puse la baza recipientului pentru accelerarea fermentației și menținerea texturii crocante a legumelor.

Pentru realizarea saramurii care asigură conservarea perfectă, proporțiile necesare la un litru de apă sunt de 2 linguri cu sare gemă – de preferat neiodată, similar practicii turcești cu kaya tuzu – și un pahar mic de oțet de struguri.

Legumele alese, precum castraveții, varza, gogonelele, morcovii, conopida sau ardeii iuți, se așază compact într-un borcan curat, pe fundul căruia s-au pus în prealabil câțiva căței de usturoi și opțional boabe de năut. În plus, gogonelele și ardeii se înțeapă de două-trei ori pentru a facilita pătrunderea saramurii.

Soluția lichidă se prepară dizolvând sarea în apă (rece sau fiartă și răcită) și adăugând oțetul, urmând a fi turnată până la acoperirea totală a conținutului. Deasupra se așază un mănunchi de verdeață sau frunze de dafin și de viță, iar borcanul sigilat se depozitează într-un spațiu întunecat și răcoros timp de circa 15 zile, în funcție de temperatură.

În cultura turcă, zeama acră obținută (turşu suyu) este adesea savurată cabăutură rece alături de preparate grase, însă specialiștii avertizează că persoanele cu restricții de sodiu trebuie să o evite.